Mecanismele absurdului in creatia lui gavagai

Cand am atatea texte care-asteapta sa fie scrise de mai bine de un an, uite ca m-apuc de altele noi. E o situatie bizara, ale carei elemente structurale ar putea fi clarificate si eventual demontate daca as avea curajul sa ma gandesc la ele. Da bine ca nu-l am, ca altfel iar ati astepta doo saptamani pana sa-mi adun puterile si sa public ceva.

De ce cultiv absurdul
Sincer sa fiu, nu prea-l cultiv. Diferenta dintre situatiile mele si situatiile care apar in Absurdistanul lui Stefan e mai evidenta decat legea atractiei universale a corpurilor. Absurdul e ceva ce nu-si are locul in real si totusi e acolo, ca sa aiba si ziaristii din ce sa manance o pane feliata. Absurdul literar, pe de alta parte, nu se gaseste in realul contractului de fictiune, ci intr-o clauza aditionala.

Uite, pare sa spuna Eugen Ionescu, ceea ce-ti propun eu nu-i real, dar tu fa-te ca ma crezi. Dar (vine clauza), facandu-te, crede si ca ceea ce crezi ca e real e de fapt absurd.

Absurd

Spre deosebire de Ionescu, gavagai nu propune cititorului nici un contract. El arunca in lume niste fraze si spera ca oamenii sa se raporteze la ele ca la ceea ce sunt de fapt, anume niste potriviri neobisnuite de cuvinte, si nu ca la niste fictiuni. Ma gandesc de multa vreme sa sciu un text in care sa arat ca nu exista creatie (hai sa-i zic) literara, ca ceea ce intelegem prin imaginatie si stil e doar o abilitate neobisnuita de a alege si imbina anumite cuvinte, asa cum fac cimpanzeii cu figurile lor geometrice colorate.
Creatorul (hai sa-i zic) de literatura e cineva care are rabdarea si putinta de a citi ce-a batut la masina cimpanzeul hazardului si de-a extrage de-acolo chestiile care fac sens pentru el.
Caci textele pe care le scriu, tesute din fire alese unori cu grija alteori cu nonsalanta din masa lanoasa si amorfa a limbajului, sunt doar expresia unlor lucruri care, pentru mine, au un sens. Asta nu inseamna ca le-as crede.

Exemple absurde
Si totusi se-ntampla adesea sa scriu fraze care, in perceptia generala, trec drept absurde.Ia priviti numai:

-Sunteti obosit?

- In curand.

---

- O clipa.

- Doar atat?

---

- Am facut cateva greseli si-mi pare rau.

- Da, imi amintesc.

- N-are importanta, sa nu mai insistam.

---

- Daca mi-ati fi pus aceasta intrebare, nu v-as fi putut raspunde.

---

-Te-ai plictisit cu prietenul tau?

---

- Cunosc mai multe cuvinte decat dumneavoastra.

---

- Domnule agent, spuneti-mi, va rog, unde sunt.

- Pe prima la stanga.

---

- Se spune ca intregul timp nu e mai lung de doua ore.

Mecanismele
Dupa cum ati putut observa, mecanismele sunt urmatoarele:

• oferirea de precizari cu privire la situatii care se produc inconstient ori imprevizibil. Peste 17 minute o sa tusesc.
• interpretarea literala a unor expresii figurate (ceea ce- fumat de mult).
• prezentarea unor situatii care contravin normelor general acceptate in scietate.
• declinarea unor verbe la moduri si timpuri diferite, pana cand se-ntampla sa iasa ceva neasteptat si interesant.
• debitarea de fraze exprimand cu seriozitate ganduri de negandit.
• jocul cu indexicalii (cuvinte care desemneaza lucruri diferite in functie de contextul in care sunt folosite, e.g. “eu”, “aici”, “acum”, “maine”, etc.).
• afirmarea unor lucruri atat de adevarate incat pare absurd sa le spui; ultimul exemplu, de pilda, era din Litanii pentru papa II (gavagai), iar pentru personaje intregul timp chiar era mai scurt de doua ore.

Concluzii
Iata c-am fost lovit si io de valul apetentei pentru metablogging.
Io zic ca n-ar fi bine sa credeti nici 5% din ceea ce scriu. Nici macar atunci cand par serios.

Poza de MacieKlew

— scris de gavagai