Cainele si catelul va fi o fabula nemuritoare in manualele de literatura romana al viitorului. Zic asta cu toata modestia care-i sade bine unui autor constient de fiecare picatura de intelepciune indesata in text. Hai sa va dau si detaliile.
Geneza
Stateam intr-una din serile foarte trecute cu mana stanga sub tampla si ma gandeam
Uite, dom’le, n-am scris si io o fabula, sa vad cum e… Ia sa-ncerc sa scriu una…”
Si, ca sa nu mor prost, am inceput s-o scriu. Din lipsa de inspiratie, am decis sa improvizez pe o tema clasica. In urma improvizatiei, a iesit ceea ce urmeaza:
Fabula
Cainle si catelul
Un dulau dintre aceia ‘nalti in greaban cat un cal
Se plimba-ntr-o zi pe strada, visandu-se maresal.
Coada-n vant, privirea-n zare, nasu-amusinand de zor,
Toate ii tradeaza visul si dorinta cea de zbor.
Si mergand incet pe strada, si visand ce am mai spus,
Iata ca ii cresc aripe, pe* care se lasa dus.
Intr-o clipa-i presedinte, avand lumea la picioare,
Ba nu, iata ca e papa, straluceste ca un soare.
Grav, patruns de importanta, apuca pe bulevard,
N-ai fi zis ca-i o potaie sprijinind cate un gard.
- Ia sa-mi faceti loc, le zise celorlalte lighioane,
Ca sunt cel mai mare rege*, si am oase milioane.
- Chiar le ai? sari din gang un catel cat Barbacot,
C-a zis mama ca esti lenes si-ti da doua peste bot.
Vocea lui cea subtirica rasuna ca un tignal,
Franse visul cu aripe al domnului maresal.
*Cacofonia e, desigur, voluntara. Io, in nepriceperea mea, cred ca fabulele apartin unui stadiu primitiv al literaturii, cand autorii manuiau cubintele cu degete boante si neindemanatece.
Morala
Copiii sunt agentii femeilor.
Visele isi iau degraba zborul, dar se prabusesc si mai repede, anume in stomac.
Cainii sunt ca oamenii. Mai precis ca oamenii fara ocupatie (de unde si vorba cu frunzele taiate).
Chiar daca esti stapanul lumii, tot iti mai iei vreo doua peste bort de la nevasta.
PS. Regret absenta prelungita, m-a luat pana si pe mine prin surprindere. O sa-ncerc sa nu se mai repete.
— scris de gavagai

medeea
cine a fost intai: La Fontaine sau Gavagai?
Vlad
Haaa, s-a întors Gavagai! În forţă!
gavagai
iar exagerati, dragii mei. fabula de mai sus e o incercare suferinda, marcata de nepricepere si de oboseala.
din nefericire, de bine ce m-am intors v-am si reparasit. o sa am grija sa pregatesc niste texte si sa le pun sa se publice automat, in caz c-o sa fiu silit sa stau afara de pe net.
ps am fost foarte flatat
ionela veronika
asa e si in viata de zi cu zi.desi sunt cini cu judecata de om observam in fiecare zi acest lucru.aceasta si e prostia omenesca,sa te consideri superior altuia.visele sunt fum,daca stii sa l minuiesti transformi in realitate tot,iar de nu,poti primi si vo doua labe n bot.asta i realitatea.
lusiba
foarte frumos.