La circul Sidoli

In povestea de azi o sa ne intoarcem in timp pana in anul in care s-a nascut strabunica. si, de bucurie c-am facut aceasta mare isprava, o sa le-nsotim pe personajele pe care le-am ales pentru aceasta ocazie la circul Sidoli, aflat unde se afl-acum Circul Globus. Pe locuri, fiti gata, start.

Anul in care am ajuns este 1903, iar personajele pe care le-nsotim sunt Pica si Romica, odraslele unui ofiter si ale nevestei casnice a acestuia. Pica e o fetita visatoare, meticuloasa si vorbareata, iar Romica e pasionat de calarie si pistoale. In seara-n care-i insotim (12 noiembrie), cei doi sunt imbracati in hainele de duminica si lasa impresia c-au baut prea multa cafea, adica sunt surescitati, ca n-au voie decat cafea cu lapte, si asta la micul dejun. Dar micul dejun a trecut de mult.
- maman, o sa fie si balerine? Si printese?
- O sa fie un drac mic si dresat, murmura neauzit o slujnica de prin partile Olteniei.
- Da, o sa fie o printesa din monte Carlu. A fugit cu circul cand era mica. voi sa fiti cuminte si sa nu fugiti, da?
- Da, mamitico.
- Io o sa fug, se grozavi Romica.
- Ba n-o sa fugi nicaieri, rosti raspicat ofiterul (toata viata am asteptat prilejul sa scriu “rosti raspicat”). Hai, madam, mai repede, ca suntem, in retard.
Si sa-u suit in birja, si-au luat-o-n sus pe Calea Mosilor, si, dupa ce-au cotit, au ajuns la circ.
- Vreau sa-nceapa. Vreau sa-nceapa. Cand incepe?
- Sssssst.
- Da vreau sa-nceapa.
- Struneste-ti, cucoana, copiii, ca sufar de nervi.
- Copii, stati potoliti.
- Hiiii, s-a stins lumina.
Si iata ca-n arena intunecata se produce explozia luminii unui reflector, cazut chiar pe Herr Direktor Sidoli.
- Doamnelor si domnilor, bine ati venuit la Circul Sidoli, a treia institutie ca importanta in Regat. Ta-ta-ra-ta-ta. Pentru inceput, am placerea a vi-l prezenta pe clown-ul Bozo.

Clown-ul Bozo

Cosmar cu clown

Spaima de clowni

Arena fu imbaiata de unde luminoase care, in amestec cu nisipul arenei, produse un noroi mocirlos. Clown-ul Bozo facea bulgari de lumina cu noroi si-i artunca-n capetele plesuve ale domnilor seriosi, spre hazul prostimii.
- Asta-i o batjocura, se revolta ofiterul.
- E amuzant, papa.
- circurile-s pline de anarhisti, monser, asculta-ma pe mine.
- Cum crezi ca trec dintr-o tara-n alta ca sa atenteze? Ci circu si cu satra.
- Fiiiiiuuuuu, fluiera un grup de reactionari.
- La cererea onoratului public, anunta Sidoli, il scoatem din arena pe clown-ul Bozo si vi-l oferim pe inegalabilul, senzationalul, extraordinarul ca sa zic asa fakir Nanakusa.
Nanakusa cobori din inaltimile cortului plutind alene. Doi turci mustaciosi si impunatori taiara u iataganele lor uriase inchipuitele funii de deasupra fakirului,pentru ca publicul sa se poata convinge ca excentricul japonez leviteaza cu adevarat.
- In seara asta nu prea ma simpt in apele mele, zise Nanakusa. Parca nici n-as fi.
Si-n timp ce vorbea imaginea ii palea, pana la totala disparitie. (Dupa unii istorici ai circului, se pare ca n-a mai aparut niciodata. Dupa altii, a fost vazut la San Francisco, vanzand hamsii prajite pe plaja).
- Huuuooo, huuuooooo… strigara cativa tineri conservatori.
- Sa vina caii, vocifera multimea de mahalagii.
Caii trupei Sidoli erau celebri pana dincolo de Catelu. poate chiar pana la New York, dupa cum sugereaza presa vremii si-ncearca sa ne convinga Romica. Romica tine ochii holbati si se uita cand la cai cand la pulpele fetelor care fac cumpana si sfoara si lumanarea direct pe spatele animalelor aduse special de la Viena. Un circar oaches si mustacios sare-n sa precum indienii si trece pe sub burta calului in galop. Toate lumea se distreaza de minune, si pare c-ar putea s-o ti-asa o vesnicie, dar iata ca un copil care nu e Romica se aventureaza-n arena, atras de pulpele calaretelor. Speriat, Sidolii scoate caii din arena si cheama pe acrobati Galetti, o familie de italieni din Pitesti, cu celebrul lor numar “Triplu salt in mortii ma-sii”. Apoi le cheama pe surorile Naranas, oficial din Brazilia (dar se pare ca de fel din Buzau), care au reusit performanta de a dresa 30 de papagali, pe profesorul Leonidas, stapanul unor coyoti arhitecti si, nu in ultimul rand, pe egipteanul (c-asa l-a prezentat) Ali Sali, care propune un numar in care cativa lei fraternizeaza in niste boscheti anemice cu cateva gazele Thompson.
Hai ca ne-am plictisit cu totii.