Litanii pentru papa 3: Orezul

Piesa a treia era despre orez. Publicul sta cuminte-n sala si brusc se ridica cortina. Pe scena sunt El si Ea, in haine de nunta. Adica de miri.
- Ea trebuie ca era-mbracata-n haine de mireasa.
- Se spune rochie.
Da, ea era imbracata intr-o haina de mireasa care se numeste rochie. Ii pica bine.
- Iti placea si de asta?
Nu, din alt motiv am remarcat, o sa vedeti indata.
- Ia sa vedem.
Cei doi incep sa vorbeasca, precum doi miri abia intorsi de la nunta. Si, lovitura de teatru, aflam ca se cunosc de numai doua ore.
- Asta-i absurd. Nimeni nu se marita dupa doua ore.
Io am fost cerut si dupa 20 de minute.
- Iar minti. Esti un mincinos.
Poti sa crezi ce vrei, dar lasa-ma sa termin povestea.
- Da, lasa-l sa termine.
- Bine, da sa stiti ca minte.
Si vorbind ei asa, incearca sa afle lucruri despre celalalt. Iar Ea marturiseste ca e o gospodina desavarsita, stiind sa prepare nenumarate mancaruri. El n-are nici o calitate deosebita. Din una-ntr-alta, incep sa se certe. C-asa fac tinerii casatoriti, se iau din te miri ce. Se-njura si se-ameninta. Si-si cheama parintii, ea pe mama, iar el pe tata. Ca erau pe jumatste orfani. Paintii vin intr-un suflet, dar nu prea au cum sa-i ajute, fiind muti. Se uita intens unul la celalalt si-ncep sa se pipaie. Si fac asta mult si bine. Sa-i lasam deci in legea lor si sa ne-ntoarcem la El si Ea.
Asa cum le sade bine unor tineri casatoriti, cei doi se-mpaca repede. Si cade cortina, lasandu-ne sa intelegem ca-n vremea asta interpreteaza un happening care nu se cuvine sa fie vazut de publicul de teatru clasic. Si dupa aia se ridica din nou cortina, iar El anunta ca-i e foame. Ea cauta-n dulapior si nu gaseste decat orez. Si se-apuca sa-l fiarba.

Universul de orez

Si orezul fierbe si creste si creste si mai tare si umple scena si toata lumea are convingerea ca traim intr-o lume, intr-un univers de orez, si se-neaca cu toti. Cortina.
- Bleah. Nu-mi place orezu.
- Nici mie.
- Da de unde ti-a venit ideea sa scrii asa prostie?
Am avut intr-o zi proasta inspiratie sa vreau o garnitura de orez cu plante. Si l-am pus la fiert si, in contact cu apa si focul, a inceput sa creasca si sa se-nmulteasca, de nu mai pridideam sa-l mut in oale din ce in ce mai mari. Si tot a dat pe-afara.
- :)) Pai tu nu stiai c-asa face orezu?
- De unde sa stiu? Ca-l cunoscusem numai in stare domestica, in farfurie.
- Da, asa face.
- Auzi, da chiar era nevoie sa scrii o piesa pornind de la intamplarea asta casnica si banala?
Nu, nu era.
- Asa cred si eu.
- Bine ca s-a terminat seria asta, ca simteam ca nu mai pot.
- Auzi ce idee, sa ne povesteasca piesele lui ratate.

— scris de gavagai