Hai ca pana la urma l-am transcris. Ii dau drumu.
- Chiar esti Maica Domnului?
- Asa zice lumea, maica. Ce, parca Fane Chelbosu-i chelbos? Nu-i.
- Deci nu esti.
- Pai cum sa fiu, pacatele mele…
- Si totusi faci minuni. Cel putin asa mi s-a spus.
- Mai fac, da nu stiu daca le fac io. Ca se-ntampl-asa, ca din senin.
- Da, asa se-ntampla. Si ce minuni faci?
- Mai dau in bobi, deschid cartea… Am invatat sa deschid cartea de la parintele Antropodul. Uneori gasesc cate-o vita ratacita, descant de deochi. Stiu sa si calc, m-an-vatat un turc, mos Ridvan. Vindea braga la Pascani.
- Da, inteleg… Auzi, mamaie, da cum le-a dat oamenilor in gand ca esti Maica Domnilor? (brrrrrrr, asa am scris spontan… oare o fi vreo emblema?)
- Aaaaaa, asta-i o poveste veche, de cand eram tanara. Eram fata si dintr-o data a-nceput sa-mi creasca burta. Tata era pamant, nu-si mai ridica capu din pamnat de rusine. Tot satu vorbea. Ca sa ma scape, doctoru Birtu m-a trimis la Barlad, la gincolog, sa-mi dea certificat de fata mare. Si cand s-a uitazt la mine-acolo, a vazut c-aveam un chist. Si m-a operat. Si dupa ce-am iesit din spital m-am dus la biserica, sa-i multumesc lu Dumnezeu si lu Maica Domnului ca m-a scapat. Si la biseric-am dat peste-un copil, si-am zis sa-l iau de suflet, ca poate-asa i-oi face pe plac lu Sfantu Stelian, sa se roage pentru mine sa nu mai fac chiste. Si cand am venit in sat cu copilu, i-am aratat lu doctoru Birtu certificatu de fata mare, si doctoru le-a spus la oameni sa ma lase-n pace, iar ei a zis ca-s Maica Domnului.
- Si nu puteai, bre, sa-mi spui asta de la-nceput? Macar nu mai pierdeam o ora. Hai ti-am dat binete.
- Pa, maica.
— scris de gavagai