Maica Domnului din Mocirleni

Dupa valul de caldura, iata ca Romania e prada unui val de misticism. L-am vazut cu totii pe nea Ionica din ionesti, Arges, de profesie tamaduitor inspirat, caruia i se-arata mantuitorul in fiecare zi lasata de la Dumnezeu si la care vin pelerini cu plocoane constand in pasta de dinti si vila cu peluza si balcon. L-am vazut si ne-am bucurat in noi, cu constiinta c-am eliminat si si ultimele urme de libera cugetare materialista in urma clismei postrevolutionare spre care ne-am dus cu cant aminte, zbierand “Desteapta-te, romane”.

Spre deosebire de judetul Arges, Moldova profunda – localizata-n Mocirlestii Vasluilor – n-a fost atinsa nici macar intr-o doara de acest val mistic. Locuitorii (“Mocirlosi”, cum sunt ei numiti la periferia Barladului), in floarea varstei a treia, isi vad de nepoti si de dorul copiilor plecati in Italia. Printre ei, parca singura pe lume, , mamaia Maria. Sau Maica Domnului.

Mare nedreptate si-n situatia lu mamaia Maria, cum sta ea acolo-n casa ei de chirpici, nestiuta de nimeni si uitata de cumetre. Sta acolo-n casa ei de chirpici, nestiuta de nimeni si uitata de cumetre. Sta acolo, in capotul ei inflorat si cu broboada neagra innodata sub barbie, si face minuni.

- Da she treaba ai matale cu Maica Domnului? ma-ntreaba o batrana cu fata cum altfel decat brazdata de riduri tip crevasa?
- Vreau sa-i iau un interviu, zic imprudent.
- Ca sa-i dati nu puteti, bombane batrana, toata lumea sa-i ia si sa-i ceara…

Inotand cu greu prin pacura scursa din ochii suspiciunii publice ajung la bojdeuca Maichii Domnului. Acoperisul din paie sta sa cada. La fel si tapul prapadit, sprijinit in coaste de coltul sopronului.

Maica Domnului

Intru-n batatura, dau ocol casei si-o gasesc pe batrana in gradina, pe malul unui parau. Se uita la apa si bolboroseste vreun descantec. Realizeaza ca-s in spatele ei, spionand-o, abia cand simte miros de tigara. Scuipa-n san si se-nchina. O asigur ca nu-i vreau raul ci doar un interviu si-i zic ca-s Dumnezeul ales al Nepalului.

- Hai maica-n casa, ca nici nu mai pot sa rasuflu-n zadufu-asta, imi zice privindu-ma-n voie fara sa se fereasca. Nu vrei o can de chisleag?
- Nu, sarumana, c-am mancat niste poame.
Batrana-ncepe sa rada cu gura ei stirba. Intram intr-o odaie umbroasa, ne-asezam pe niste scaunele mici si rotunde si ne privim in tacere.
- Ce ziceai ca vrei?
- Un interviu. Sa-mi raspunzi la catava intrebari.
- Iti raspund, maica, de ce sa nu-ti raspund.
Scot reportofonul si-i dau drumu.

Din nefericire va trebui sa aveti putina rabdare, pana maine, c-abia atunci am sa reusesc sa transcriu discutia. Pana atunci, asigurandu-va de ce vreti voi, gavagai.

— scris de gavagai