Poveste despre fetita certareata

Traia demult, intr-o tara-ndepartata, o fetita cat un ghemotoc. Pe lume sunt multe asemenea fapturi, cat un ghemotoc, zic, dar fetia noastra se distingea de celelalte prin aceea ca era nemaipomenit de certareata. Cum ii dadeai binete, cum te lua la harta, de-i facuse pe saracii-i parinti sa vrea s-o dea de pomana cand o trece satra.

La inceput, cand era sugace, fetita nu dadea semne ce-are sa devina. Plangea ea cam mult, dar mamica ei se gandea ca are laptele acid si ca-i provoaca colici, drept pentru care-a angajat o vaca sa-i dea lapte proaspat, cum vazuse ea-n reclama. Dar iata ca mai tarziu, cand a fost s-o dea la cresa, si-a dat arama pe fata si meteahna-n vileag, de n-a mai putut sa doarma nici un coppil, iar crescatoarele s-a vazut nevoite s-o exmatriculeze. Si la fel a patit si la gradinita, si chiar si la scoala publica, dupa ce-nvatatoarea a facut o petitie la minister, c-avea salariu mic si nu-i mai ajungea de prozac.

Prinsa in hatisul birocratiei, fetita noastra n-a avut scapare si s-a facut tot mai certareata, de bagase spaima-n trei carteire. Din nefericire mai avea si-un chip angelic, ca de floare carnivora, care mereu ii atragea pe straini sa intre-n vorba:

- Ce faci aici, fetita?

- Ce te intereseaza pe tine, babo? Ia mai du-te naibii.

- Doamne, apara si pazeste, se-nchina baba, da ce ti-am facut, mamaie?

- Taci dracu din gura, nu vezi ca nu mai ai nici dinti?

Si baba pleca inchinandu-se si rugandu-se la dumnezeu s-o aiba-n paza.

Azi asa, maine-asa, iata ca peste fetita dadu o baba pioasa, cu trecere la sfinti. Si Sfantu Petru-i asculta rugile.

- Doamne, ii zise Petru lui Dumnezeu, iaca e la Faurei o fetita tare artagoasa, care-a bagat spaima-n toate trei cartierele. N-ai vrea sa vezi ce-i cu ea?

-  Mai bine vezi tu, Petrule, ca azi sunt cam ocupat, raspunse Dumnezeu fara sa-si ia ochii din ochean.

Si Sfantu Petru-si lua picioarele la spinare si se duse la Mizil.

- Buna ziua, fetito, ii zise cand o vazu stand singura pe-o bara din spatele blocului.

- Ce mai vrei si tu,  mosule?

- Iaca, numai bine.

- Lasa-ma dracu-n pace.

- Io te-as lasa, da m-a trimis Dumnezeu sa am grija de tine.

Si, zicand acestea, scoase de sub cearceaful de finet cu care era-mbracat o bagheta magica si-o-ndrepta spre fetita, zicand “Hocus pocus”. Si, ca pin farmec, fetita ramase la fel de certareata, batandu-si joc de sarmanul sfant batran.

Cu coada bagata-ntre picioare, sfantu Petru se-ntoarse la Dumnezeu.

- Fir’ar ea a boalii, Doamne, a ramas la fel.

- Na, petrule, ca sa vezi si tu ce-am eu de indurat de la oameni. Ce faci acum?

- Ma gandeam sa-l trimit pe Sfantu Gheorghe, s-o sperie cu balauru.

- Mare minune de nu l-ar pune si pe balaur pe fuga.

- Si-atunic?

- Atunci du-te la Pisicu. Are sa aiba el ac de cojocu naravului ei.

- Ma duc, Doamne, ca n-am vazut de cand mi-e dat sa traiesc vesnic asa ceva.

Si se duse la Pisicu.

- Si-i chiar asa de artagoasa? se minuna Pisicu.

- Ba chiar si mai mult.

- Hm, zise Pisicu, si pleca la gara sa se urce-n trenu de Faurei.

Si se duse, si se urca, si-l sperie pe nas si-ajuns ela Faurei, unde era pustiu pe strazi, ca lumea se temea sa mai iasa, de spaima angelicei fetite. Si numai ea hoinarea pe strazi, in cautare de victime.

- Ia fa-te-ncoa, fa, ii zise Pisicu atunci cand o vazu. Am auzit ca esti buna la cearta.

- Sunt cea mai buna, se falosi fetita.

- Ia hai sa te-ncercam.

- Cu tine sa ma-ncerc, ma, amaratule, nu vezi ca zici ca esti un sobolan? Ce culoare mai e si aia?

- E culoarea limbii tale, proasto.

- Ba nu.

- Ba da. Ai limba de sobolan.

- Ba n-am.

- Ia uita-te sa vezi, vaca baltata.

Si fetita dadu sa scoata limba. Si dadu din nou, ca nu putea s-o vada prea bine, de ascutita ce era. Si se sforta iar si iar, si se-nrosi si-aproape ca se sufoca, si lesina si ramase pe strada pustie pan-o gasi ambulanta. Si cand s-a trezit din lesin era alt om, parca mai urat si mai banal. si-a rams doar un ghemotoc de fetita, care n-am mai indemnat pe nimeni s-o intrebe de vorba. Si cand a crescut s-a maritat si-a facut copii si dupa aia a-mbatranit nestiuta de nimeni, pe-o straduta laturalnica din Faurei.

Morala

Uneori e bine, alteori e rau, da parca mai rau fara rau.