Spamul in Evul mediu

Pun ramasag ca va ganditi ca sunt pe cale de a construi o analogie. Asa m-am gandit si io, cand mi-am dat tema asta pentru acasa. Mi-am zs ca internetul e ceva medieval, cu feude, raporturi de vasalitate, vagabonzi, leprosi, goliarzi si vraci dornici sa-ti vanda leacuri magice. Si cu utilizatori, pe post de oameni care nu pot decat sa se supuna capriciilor feudale. Dar iata ca, in timp ce deschideam notepadu, am decis sa mut accentul pe prima silaba a titlului, anume pe spam. Hai sa vedem ce iese.

Dupa cum cu prisosinta o dovedeste nemuritorul film The Postman, posta este o institutie fundamentala a statului modern. Nu pentru c-ar transmite scrisorele de amor (oare s-or mai trimite? ca n-am mai primit de mult), ci pentru ca stabileste cai batute de comunicatii. Statul premodern, lipsit de posta, era vai de capu lui, la mila intoxicarii zvonurilor si facand echilibristica pe sarma speculatiilor privitoare la soarta razboaielor.Bufffffff, hai c-am intrat intr-o fundatura discursiva. Noroc ca s-a inventat tasta enter, ca azi n-am cheg sa fiu elegant.

In Evul  Mediu, informatia circula in urmatoarele moduri:

• prin viu grai, de la gura la ureche;
• prin grai mort, de la cerneala intinsa pe pielea de vaca spre ochi;
• prin coduri secrete, de la simbol la imaginea mentala a semnificatului (oamenii, pe atunci, aveau imagini mentale, pe care au facut ce-au facut de le-au pierdut);
• prin stegulete colorate (semnale);
• prin foc (tot semnale);
• prin curieri;
• si porumbei
• si poate si altfel, da n-am timp acuma sa-mi amintesc.

In mod absolut cert, sunt atestate urmatoarele forme de spam medieval:

• prin crainici, care zbiara-n piata mare :Luuuuuume luuuume, a venit circu-n oras. Inghitori de pamblici, bufoni, dresori de vrajitoare, baba zburatoare, femeia sacal, calaretul fara maini, autentica trupa de dervisi invartitori, numere de magie, braul Maicii Domnului facator de minuni adus direct din staulul de la Bethleem si pe care se mai pot vedea inca pete de sangele Facerii, femeia-sacal, adusa-n cusca din pusta Tartara, copilul cu unghii de-un cot, gaina vorbitoare si porcul inotator. Luuuuuuume luuume, veniti sa vedeti si sa va minunati. Intrarea, o dubla de grau sau o rata sanatoasa.”
• si cam atat.

Oamenii din Evul Mediu erau limitati in materie de spam din urmatoarele motive:

• din lipsa de tipar, dupa cum ne-au dovedit-o locuitorii Barocului, care s-au apucat cu veselie sa publice lucrari cu titluri imposibil de lungi, groscioare si pline de simboluri secrete, in care-si promovau ideile si produsele.
• din necesitatea de a nu incurca manevrele ostirii (cum ar fi sa vezi un stegar impanand semnele de indicatii catre cavalerie cu texte despre dogaria lu tatane-sau?); aici trebuie sa marturisesc ca va mint un pic, obiceiul steguletelor colorate fiind un pic posterior, dar sper ca nu v-asteptati sa depun juramant ca respect adevarul.
• din alte motive.

Porumbei de spam

Acuma sa ne-nchipuim cum ar fi aratat spamul prin curieri. Prin porumbei nu mai e nevoie sa ne-nchipuim, gratie bunavointei unui copy de la BBH London (Dero Pigeon).
Sa zicem ca am convoca vreo 20 de oameni care-alearga repede si i-am trimite-n patru zari s-anunte ca la castel s-a instalat un nou armurier. Comunicat de presa, cum ar veni. Sa mai zicem ca m-am plictisit si ca mi-am atins deja scopurile pe care le urmaream prin textul asta.

PS Scopurile pe care le urmaream erau doo. Sa va mustru ca n-ati citit povestea vietii lu Toma de Aquino si sa vad daca textul asta dezlanat si urat o sa fie citit de mai multi oameni decat celalalt.
Pai bine, ma copii, io stau sprijunit cu-ncheieturile de masa si-mi fortez degetele sa scrie una din putinele ciorne frumoase (care se va dovedi a fi, dupa o cuvenita rescriere, un articol de Boran Viandovici), si voi nu binevoiti a lasa o critica doua? Foarte dezamagit am fost. De-asta am si facut o pauza, ca sa respiram un pic si sa avem puterea sa ne-ntoarcem la sursa, la adevarata vocatie ea blogului astuia, care-i aceea de a-mi permite sa scriu ganduri si sa va supun criticii niste ciorne.
Dar nu stiu daca-i nimerit sa va mustru, ca-i vacanta si poate-ati plecat la cabana sau va uitati la olimpiada.

— scris de gavagai