Vesti despre Pisicu si Pisica

Hai ca nu v-am mai scris de multa vreme despre cei doi si aventurile lor cotidiene. Si-am zis sa va scriu acuma, c-am remarcat ca sunteti in vacanta. Si ca, in calitate de gavagaisti activi, nu prea va dati in vant duipa textele sfinte ale religiei in care v-ati nascut si pe care ati parasit-o imediat, dar imediat ce atui avut placerea de a ma cunoaste.

Pisicu, Pisica si prunele
- De ce-ai luat prune? intreba Pisicu dezgustat.
- Ca sa ajut o batrana. Statea pe marginea drumului si le vindea, si mi-era teama sa n-o jignesc daca nu le iau.
- Pfuuuuuu, pufni Pisicu. O sa faca muste betive.
- Ce-ai acolo? Ce-ai acolo? imi sari Pisica-n brate.
- Iote, prune.
- Vreau si io.
(Pisica are niste gusturi foarte indoielnice, aseara a baut sos de mancare de mazare si-abia daca s-a atins de friptura de vita. Nu mananca niciodata mancare de pisici cu sos. Infuleca pateu de vita si de vanat de la Whiskas, insa de unele cutii (tot de vita ori vanat) nici macar nu se-atinge. Si mai are si alte ciudatenii, precum aceea ca nu-i place dulceata si ciocolata.)
- Ok, am zis neicrezator si i-am dat o pruna.
Pisica a luat-o si-anceput sa se joace cu ea: pentru inceput a dus-o in baie (strambandu-se cand i-au intrat coltii prin pielea prunii) si apoi in sufragerie, unde a reusit s-o piarda (sau s-o puna la uscat, dupa cum, nu fara ironie, a observat Pisicu).

Pisicu, Pisica si puricii
- Am gasit purici, am gasit pureci, zise Pisicu intrand in casa cu coada pe sus.
- Mda, ma gandeam io c-o sa vina si ziua-sta.
- Sunt amuzanti.
- Nu mi se pare, zise Pisica tremurat (se scarpina de zor).
- Hai pa, zise gavagai din senin.
- Un te duci?
- La petshop, sa va iau picaturi.
- Picaturi? saliva Pisicu sarind in chiuveta de la baie.
- Nu d-astea, d-alea de la Frontline.
- Hmmm… Io nu vreau.
- Pai de ce nu vrei?
- Ca nu vreau sa scap de purici.
- Pai nu te mananca?
- Ba da, da-mi place sa-i ascult. Sunt inimaginabil de prosti. Ar trebui sa scrii despre asta.
- O sa scriu.
- Io vreau, zise Pisica (nu stiu daca v-am spus c-a invatat si ea sa vorbeasca).
- Hai pa, repta gavagai.

Pisicu, Pisica si vagaboanda
- Am gasit o vagaboanda, zise Pisica strambandu-se. Doarme-n copac.
- Are o voce oribila, se dezgusta Pisicu.
- Si plete in deriva.
- Si ochii-albastri.
- Si-o coada de matura pe jos cu ea.
- Si-i plina de purici, si-a smuls aproape tot paru de pe gat.
- Ii e foame.
- Ar trebui sa-i dai ceva de mancare.
- Ca n-are pe nimeni.
- A fost alungata, cred c-a spart chiveta.
- Sau a rasturnat oala cu mancare de bame.
- Oricum, ceva a facut ea.
- Pai hai s-o vedem, zise gavagai.
Vagaboanda era o siameza corcita cu birmaneza, corespunzand descrierii in acvaforte a celor doi. Foarte anemica, meiunand acut si gutural (sper sa va puteti imagina asta, ca nu mi-a dat prin cap sa pregatesc inregistrareaz pentru blog), torcand si incercand sa se mangaie de picioarele mele sub uitatura severa pe care i-a arunca Pisicu. (Nu vrea si pace s-o lase sa intre in familia noastra.)
Asa cum ii sta bine unei vagaboande, mananca absolut orice si nici nu-i uracioasa ca birmanezele. Daca va intereseaza, dati-mi un semn si revin cu poze si cu detalii; nu stiu daca si cu pisica-n blana si oase, c-am promis-o deja (avand drepturi naturale asupra ei de gssitor si sustinator legal), dar cine stie, poate ma razgandesc.

PS Asta nu-i un advertorial pentru Whiskas ori Frontline.

— scris de gavagai