Cica eram io noaptea trecuta si dormeam cu lumina aprinsa. Pisicu motaia pe pervaz, iar Pisica-si propusese sa ma dea jos din pat si proceda in consecinta, impingandu-ma cu mainile si vrand sa-mi lase impresia ca somnoleaza, ca sa nu-i tai elanul teritorial. Sur ces entrefaits a aparut primul vis.
Se facea ca eram la mine-n casa si-aveam toata mobila-n mijlocul camerelor (asta trebuie sa fie starea de confuzie care s-a instalat in centrul de comanda). Prin casa umblau niste oameni, cand apropiati, cand straini. imi lasau impresia ca vor sa zugraveasca (sa risipeasca starea de confuzie, cum ar veni). Mie nu prea-mi venea sa particip la intentia lor si ma urcasem pe o tablie veche de pat (actualmente scoasa din uz, ceea ce inseamna ca ma incapatanez sa persist in obiceiurile mele nesanatoase, in ciuda bunavointei celor din jur, care, ca buni samariteni, si-au propus sa ma schimbe in bine). Cum stateam io asa chipurile meditand, iata ca vad o bila roz care sarea printre bricabracurile ambiente.
- Hm, zic, nu-mi amintesc sa le fi facut cadou mingiuta asta lu Pisicu sau lu Pisica.
- Nu-i mingiuta, zice un zugrav, e un animal.
M-am apropiat de animal (cu teama fireasca) si l-am prins. Avea invelisul din cauciuc roz (un soi de sfera chitinoidala) si-o fata de porcusor, cu un rat obraznic. N-as fi in stare sa spun in ce gen putea fi inclus.
- Foarte interesant, am spus tinandu-l cu doua degete sa nu ma muste. E un soi de exterioritate taxologica, un animaloid, un mechanoporcus.
L-am asezat cu grija pe tablia patului, ca sa vad ce face. A plecat. A sarit putin (impulsul initial), apoi din ce in ce mai mult, mai sus, mai piezis, in zig-zag, pana l-a prins Pisicu si l-a omorat.
Al doilea vis nu mai stiu cum a fost. Eram undeva, cu mai multi cineva, si-am spus o gluma. Era o gluma incantatoare si toata lumea parea amuzata, inclusiv io insumi. Dar iata ca Pisica m-ampins mai tare, si-am avut o secunda de luciditate confuza*; si mi-am dat seama ca ceea ce spusesem nu era nici pe departe amuzant; nici macar absurd nu era, ci de-a dreptu banal. M-am ingrozit un pic si m-am intors la auditoriu, sa-l amuz in continuare.
*numesc luciditate confuza starea aia in care esti cand te trezesti brusc din somn si ai impresia ca esti foarte lucid si care, cand te trezesti de tot, iti apare ca o ceata deasa plutind pe deasupra unei mlastini (recte visul).
— scris de gavagai
puck
ce imi place ca la tine in vise sunt si pisicu si pisica, asta pe langa mecanoporci:)))
Vlad
Uşoare visele. Dacă visezi un crocodil care te îngrozeşte, de fapt visezi mai întâi groaza, goală, fără motiv, doar groaza. Qu’a cela ne tienne, intelectul tău fabrică repede un crocodil care să justifice abominaţia aia de sentiment nejustificat. De data asta, intelectul tău a inventat un mechanoporcus, însă ceea ce te interesează nu este taxonul în sine, ci sentimentul care i-a stat la bază. La fel, în al doilea vis, mai întâi te-ai amuzat, apoi ai inventat o glumă ca să justifici acest lucru. Aparent, sentimentele tale din vise sunt destul de complexe şi intelectul face tot ce poate ca să le justifice, dar ies chestii incomplete: un mechanoporcus, o glumă fără haz.
De altfel, şi în viaţa reală tot aşa stau lucrurile. De asta nimeni nu ştie cine inventează bancurile, şi nici nu contează, că noi ne amuzăm înainte să le auzim.
io anca
Mi-a placut aia cu mobila in mijlocul camerelor si tu cocotat pe tablia patului …. cam asa e acum la mine-n casa. Plus zugravii. Da nu ma pot trezi, e crunta si salubrizatoarea realitate.
Asa e Vlad, si eu ma amuz deja inainte de a deschide blogu asta.
Si tare mi-a mai lipsit starea asta.
gavagai
@puck: eh, sa vezi visele pe care nu le suporta tastatura…
@Vlad: vezi ca te parasc la skinner :) vrei sa spui ca creieru-i o masina de facut afecte? ca aia de facut floricele? si io, cand dorm, fac florice in forma de prisma
@io anca: ce spui tu trebuie ca e adevarat pentru toti cititorii. a facut cineva odata un banc cum ca gavagai ar fi amuzant si gata. cand colo, e intristator, da sa nu mai spuneti la nimeni