Textul asta e un appel d”offre deloc morbid. Dimpotriva, e cat se poate de serios (c-am vazut io pe net ca siturile morbide nu-s deloc serioase). Se refera la o problema deosebit de importanta, pe care nu ma lasa inima s-o las de izbeliste. In paragrafele de mai jos am sa va explic despre ce este vorba.
Stateam alataieri cu mana sub cap si citeam niste litere de pe o foaie. Cand am ajuns pe la trei sferturi, a aparut Angoasa.
- Iti dai seama c-o sa mori, nu-i asa? ma intreba ea.
- Ndap, am zis ca sa nu tac din gura. (Nu prea aveam chef sa-i vorbesc, si ma purtam cu ea asa cum va purtati cu cersetorii care stau langa ghiseele chioscurilor cu covrigi.)
- Da stii ca poti sa mori orcand? De exemplu in noaptea asta.
- Mare minune-ar mai fi si asta, m-am indoit in doi peri.
- Sa mor io…
- Bine, daca tu zici.
Am incercat sa caut telecomanda, dar se vedea treaba ca mi-o ascunsese.
- Hai lasa ironiile si telecomanda. Io-ti vorbesc serios.
- Ok, o sa mor. Si?
- Ma rog, io ziceam sa-ti amintesc.
- Da, merci. Alceva?
- Da, mai am. Ti-ai facut testamentul?
- Pfoaaaaa, sarumana.
Si-asa am ajuns in situatia sa-mi fac testamentul.
Am intors foaia pe care citisem litere pe spate (verso) si i-am dat drumu, ca sa am o ciorna: “Io, gavagai m’bo, in deplinatatea puterilor si, desigur, a facultatilor mentale, indemnat de Angoasa, am pus mana pe stilou si-am inceput redactarea prezentei ciorne de testament.” Si-am continuat cu un paragraf despre ce cred io despre lume si viata si cu inca unul in care dezvaluiam ce parere am despre mostenitori (asta-i dreptul inalienabil al muribundului, mi-am zis ca sa nu ma rusinez de asa credinte intime). Apoi am trecut la dispozitii (notate cu bullets, ca la rezidentiat).
Aproape de final, pe cand ma pregateam sa-mi frec mainile de frig si multumire, am intampinat o cumpana: deci bilele de sticla i le dau lu Alin (dac-o mai apuca), cartea de telefon lu Rodica, spatiul publicitar de pe cruce il dau in scopuri caritabile (sa nu uit sa caut un ong care militeaza pentru propasirea fericirii pisicilor si sa sterg chestia cu spatiul de pe cruce, ca sa pastrez standardele, desi ideea nu e rea si-ar trebui sa-mi fac o agentie outdoor)… Dar ce fac cu textele de pe blog? Ca poate-i pacat sa dispara cand imi expira contractul de gazduire si n-o sa mai fiu pe deasupra pamantului ca sa platesc. Hm. Incurcata treaba.
Tot descurcand itele ca Aleksandr Filipovici Machidonov la Gordion, mi-a dat prin cap sa ma folosesc de blog ca sa-l salvez. Pe scurt, CAUT EDITOR. Cineva care sa aiba rabdare sa adune de pe blog textele care merita o bruma de atentie, sa le perie (ceva mai mult), eventual sa le confrunte cu manuscrisele (sunt puse intre doua rafturi cu carti) si sa le trimita unei edituri (ma rog, multora, da o sa am grija sa las si o rezerva de toner pentru treaba asta).
Editorul trebuie sa faca dovada unei bune cunoasteri a limbii lu gavagai (c-as nedreptati-o sa-i zic romana).
Editorul va figura ca testament (ca legatar si mostenitor), si ii vor reveni 1/3 din drepturile de autor si conexe (asta daca nu cumva Pisica si Pisicu vor fi de acord sa le cedeze partile lor respective in schimbul angajamentului ca va avea grija sa le cumpere puisori galbeni de la piata, de doua ori pe saptamana.)
Daca sunteti interesat(a) de oferta, lasati un comentariu si va voi contacta in cursul urmatoarei saptamani (vinerea viitoare vine avocatul sa-mi ia testamentul si sa-i face ce se face ca sa fie legal).
Rugandu-ma de mine sa nu mor inainte de legalizare,
al vostru gavagai m’bo.
PS Pentru a ilustra textul asta, nimic mai potrivit decat Son House, Death Letter Blues:
[youtube]8jN5vqEyV7g[/youtube]
PPS btw, cum vi se pare Got the blues? I-am schimbat tema (am pus-o pe cea de pe blogul asta, dar am modificat-o destul de mult; si-as renunta la sidebar-ul din stanga si pe asta). Si, ca tot am adus vorba despre Got the blues, o sa public curand ceva despre County Farm Blues, o sa v-anunt io cand reusesc sa ma mobilizez.
PPPS Imi cer scuze pentru multele situatii de downtime din ultima vreme. Sper ca situatia sa se remedieze cat de curand si sa nu ma trezesc cu blogu offline atata vreme cat inca sunt peste pamant si pot sa platesc facturi.
— scris de gavagai
james crissilv
si celelalte 2/3 cui le lasi? si de fapt ceea ce e mai important: cui lasi talentul tau?
o zi minunata iti doresc
gavagai
pai am spus, celelalte doua treimi sunt pentru Pisicu si Pisica :)
talentu (indoilenic) nu cred sa-l vrea nimeni, din cauza implicatiilor unei atatri dorinte.
Madelin
N-am fost niciodata editor de literatura, doar de filozofii ingineresti.
Imi plac punctele, virgulele si semnul exclamarii, o fi de bine in CV?
Sa periez texte, suna a ceva placut.
Limba lui gavagai o inteleg destul de bine, daca as exersa as ajunge chiar la fluenta inteles-citit-scris-conversat, mi-a zis cineva (o tiganca mai demult in ghioc) ca as avea ureche muzicala de semantici straine.
Imi place si mirosul de manuscrise iar banii nu sunt cei mai importanti, poate fac o asociere cu Pisicu si Pisica. De fapt partea mea legamentara o sa i-o cedez lui Cotoi (zis si Miau) sa se asocieze ei acolo, pre limba lor.
PPS
Imi place Got the blues asa.
Vlad
După moartea lui Gavagai, operele sale au suferit multă vreme o perioadă de anonimat şi obscuritate. Perioada postpostmodernistă se termina: Gavagai nu a fost un pionier sau un inovator în sensul comun al acestor termeni, Gavagai a fost cel care şi-a dus epoca la apogeu. Pur şi simplu, după el nu mai putea fi ceva asemănător. Reprezentanţii epocii neoneoclasice, care începea să înflorească după Gavagai, nu l-au înţeles bins. L-au acuzat de lipsă de naturaleţe şi de erudiţie inutilă. Johannes Fuchsthal, critic la modă al neoneoclasicimului, în a sa “Geschichte des Blogges”, opus încă inclus în bibliografiile şcolare, dedică capitole întregi unor autori care astăzi ne trezesc cel mult un zâmbet (un anume ßoßo, de ex.) însă pe Gavagai îl menţionează într-un paragraf de trei rânduri, ca pe un fel de curiozitate de arhivist prăfuit: “Menţionăm aici, ca pe o curiozitate, existenţa unor bloguri care, în ciuda anumitor eforturi de a câştiga simpatia publică, atrag atenţia o clipă mai curând prin ermetism şi paradox intrinsec. Este cazul Jurnalului Dumnezeului Ales al Nepalului”
Însă Gavagai nu a fost uitat. Explozia de popularitate pe care a operele sale au cunoscut-o la mai bine 200 de ani după moartea sa are o explicaţie. Gavagai rămăsese în memoria marilor oameni, chiar dacă, două secole, publicului larg îi fusese distrasă atenţia în mod adesea malvolent. Se ştie că însuşi însuşi autorul inegalabilelor Grădini ale Blogurilor Infinite, maestrul Raja Kumaragupta, examinând într-o zi paginile Jurnalului Dumnezeului Ales al Nepalului, a exclamat: “Remarcabil”. Ediţii de tiraj mic după opera citată, după Pisicu şi după Got The Blues, îngrijite de admiratori fideli, au circulat în cercuri restrânse, sub ochi de experţi, au fost îndrăgite şi preţuite ca un mare secret. Omenirea nu era încă pregătită.
Triumful a venit de abia în 2278, odată cu lansarea unor fragmente din Jurnal în faţa unui public de peste 15 miliarde de internauţi, în marea Hală. După ere în care internetul devenise un fel de labirint de linkuri către alte linkuri către alte linkuri către alte linkuri către alte linkuri către un holoclip YouHolotube despre nişte linkuri, originalitatea mesajului a lovit precum ciocanul adevărului. Urmarea o ştim cu toţii. Biserica lui Gavagai numără acum sute de miliarde de adepţi. Nu există server care să nu aibă micul său Jurnal al Dumnezeului Ales al Nepalului, actualizat periodic de fideli. Statui ale Pisicului se ridică maiestuoase în pieţele centrale ale tuturor marilor capitale. Ne salutăm pe stradă cu “Hai.” (câţi dintre dumneavoastră mai ştiu că şi acest salut tot de la Gavagai vine?)
Şi totuşi, cu riscul de a fi acuzat de erezie (şi de altfel nu o să îmi precizez gândul, dincolo de întrebare), mă întreb dacă Gavagai e cu adevărat înţeles astăzi. Dacă el însuşi ar fi aprobat ce se întâmplă acum. Mă întreb dacă omenirea e într-adevăr pregătită pentru el.
gavagai
- sa te vad cum raspunzi, mi-a zis Cineva.
- pai anunt ca dau desable la comentarii.
dar se pare ca nu mai e nevoie.
am sa raspund pe puncte:
overall: m-am gandit ca un comitet editorial ar fi mai potrivit.
@Madelin: sarnaaaaa
@VLad: iar esti exagerat de dragut in profetii mincinoase :)
- si ce-i spui lu Vlad? m-a intrebat tot Cineva.
- ii spun ca e un text borgesian.
imi evoca o nuvela sf pe care-am citit-o acum multi ani intr-o antologie sf. imi mai evovca ceva, dar nu stiu ce.
ca sa fiu sincer, nu stiu cat e gavagai de original, ca-n afara de cateva gaselnite lingvistice n-a invetat nimic, si chiar si cele trei randuri din monumentala monografie sunt prea mult.
stai linistit, nu esti eretic :) gavagai s-ar speria de atata tevatura si s-ar refugia pe un satelit artificial si si-ar astupa hubloul