Duminica Tomii

Intr-o dupa-masa de duminica, imbuibat de-atata miros de smirna, gavagai a iesit sa ia putin aer in gradina aerului. gavagai nu-i mare iubitor de gradini, dar asta-i place-n mod deosebit pentru mirosul ei de carbon si cunoastere pe care-l emana. Ori de cate ori e invitat de ziua Domnului, adica-n fiecare duminica, gavagai face ce face si paraseste adunarea chefliilor pentru a se-ntretine cu Sarpele, pe care-l antreneaza-n lungi duspute sofistice doar ca sa-l enerveze si sa se-amuze auzindu-l sasaind.

In dupa-masa pe c are-o am in vedere gavagai nu s-a intalnit cu Sarpele; era o zi ploiaosa, iar acesta intrase-n gaura lui, sa se-ncalzeasca-n paiele depuse-acolo cu grija de Pronie.
“Hm, isi zise gavagai, m-am lins pe buze de sofisme. Acuma trebuie sa ma duc sa beau cu aia.”
Si tocmai cand se pregatea sa se duca sa bea cu aia, iata c-a dat peste Toma Necredinciosu, care diseca o broasca.
- Ce faci aici, Tomo?
- Iaca, disec o broasca.
- Nu ti-ar fi rusine sa-ti fie obrazului, omori lighioane in gradina Domnului.
- Pai ce sa fac, Doamne? Acuma oricum nu se mai considera pacat.
- Ia spune, de ce-o diseci?
- Pai ca sa vad daca are de toate-n ea.
- Si are?
- Are, Doamne, fir-ar ea a boalii, ca ma dor ochii de-atata chiorat.
- Pai puteai sa ma-ntrebi pe mine si sa n u te mai chiorasti.
- Doar nu mi-oi spune ca ai ochelari d-aia cu raze XXX.
- Am, Tomo, de ce sa n-am. Da nu cu ochelari as fi vazut.
- Da cu ce?
- Cu inductia.
- Ptiu, drace, taci sa nu te-auza Popper, ca-i in boschetu-ala de colo.
- Pai ce face-n boschet?
- Sta cu-n benoclu la ochi si cauta ciori albe. Si tine-o curca de sfoara.
- Curios. Credeam ca-i la Shaitan.
- Tzî. Nu mai e, c-a facut schimb cu Dumnezeu, i l-a dat pentru Feyerabend.
- Pai bine-atunci. Hai ca io m-am cam plictisit. Ma duc sa beau ceva cu aia.
- Margi sanatos.
- Auzi?
- Aud.
- Esti sigur?
- Cred.

— scris de gavagai