Pisica descopera lumea

Dupa cum v-am promis, am sa va povestesc si arat despre cum descopera Pisica lumea. (Asta inseamna, desigur, ca m-am intors de la petrecerea din casa domnului, si-o sa trag de mine sa v-o relatez in orele urmatoare).

Pentru inceput, trebuie sa va spui ca Pisica n-a mai iesit pana saptamana trecuta. Spre deosebire de Pisicu, ea are o fire timida si sperioasa. In plus, in rautatea lui glumeata, Pisicu i-a spus ca lumea se termina la usa si ca, atunci cand iesim, facem expeditii in nefiinta.

Va zic toate astea ca sa-i intelegeti reactiile, nu de alta.

Cand a iesit, trupul a-nceput sa-i tremure putin, iar nasul sa-i amusineze frenetic. (Nu radeti, ca si voi ati face la fel intr-o expeditie in neant.) Apoi, vazand ca stau cu ea si ca usa catre fiinta este deschisa, a pasit in iarba. Surprinzator, iarba nu manca pisici. Ba dimpotriva, s-a linistit Pisica, daca vor, pisicile pot sa manance cata iarba au chef, pana le doare burta. Daca mai vor, pisicile pot sa manance si vrabii, si-a mai spus ea, si fluturi. Dar nu si pescarusi. Pisica se teme de pescarusi, poate-o fi auzit vreo poveste din vecini, cu pescarusi care scot ochii la copii, sau i-o fi povestit Pisicu “Pasarile”.

Am privit-o cum miroase fiecare fir de iarba si cum asculta fiecare zgomot si l-am mustrat pe Pisicu, care chicotea pe umaru meu. Si Pisicu s-a suparat si si-a chemat toti prietenii indoielnici.

In ultimele zile, Pisica s-a intalnit cu vreo 12 consangene, adoratoare dubioase ale profetului meu, c-are uzisera de epifanie si venisera-n pelerinaj. Pisicile nepaleze sunt slabe si murdare, si miauna a foame, sprioase si cam rele si n-ai putea spune ca au oameni numai ai lor (desi unele au). Isi trec zilele patru;andu-si teritoriul si incaierandu-se. Noaptea se tin de chermeze. Lu Pisicu-i place la nebunie sa se-amestece printre ele si sa le spuna minciuni, da tare n-as vrea ca Pisica sa faca la fel.

[btw, textu-asta-i asa de dezlanat pentru ca profetul sta pe masa si rade de ce scriu, iar aia mica sta si toarce la mine-n brate, imbiindu-ma s-o mangai si sa-mi pierd uzul facultatilor scripturale. am sa incers sa scurtez povestea.]

Pe scurt, cand apare o alta pisica care nu-i Pisicu, Pisica nu prea stie cum sa reactioneze. Ar vrea sa comunice, dar se teme. Se-apropie, adoarme atentia adversarei, si dupa aia-i trage una dupa ceafa, cum probabil a fost invatata cand nu eram io atent.

Relatiile cu oamenii sunt de o natura diferita. Cand vede un om, una-doua fuge in casa. Io-ncerc sa-i zic ca n-are de ce sa se teama, ca uite, aia-i o baba, si babele nu le fac rau la pisici, dar ea nici gand sa m-asculte.

In partea de mai de jos a paginii, am sa va-mpartasec primele impresiuni fotografice realizate cu ocazia memorabilului eveniment.

Primul contact cu exteriorul (descoperirea neantului)

Pericolele pot aparea de unde nu te-astepti

Descoperirea fiintei in neant

Gustul fiintei

Impacarea cu fiinta neantului

Sa nu uit sa-i ofer lumea intreaga.

Alien in varianta nepaleza

Sfarsitul expeditiei De fapt se speriase de motanul ala negru.

PS Daca vreti sa vedeti cum era Pisica la-nceput, urmati linkul asta.

— scris de gavagai