In textul pe care tocmai l-am inceput am sa va povestesc despre cafeaua la ibric, intamplare, experimente si legea revolutiei. Orcat de straniu ar parea, toate lucrurile-astea sunt legate prin niste fire nevazute.
Cafeaua (la ibric)
Cafeaua, spre deosebire de ridichi, este un lucru iubibil. Creierul o adora. Multi posesori de creiere fac adevarater pasiuni pentru ea; pasiunile, vorba lui Palton, se fac in inima: cafeaua intra in inima si-o face sa bubuie ca o salva de artilerie in ziua victoriei.
Hai inc-o gura. Spre deosebire de alte droguri, cafeaua te face sa te bucuri sincer ca esti dependent de ea. E o dependenta stenica si-n acelasi timp languroasa. Iti da puteri nebanuite si te umple de-o caldura molesitoare. (Observati cu cata obstinatie incerc sa evit a spune ca-i ca o femeie.)
Ca iubitor de cafea, nu mi-e rusine sa spun c-am incercat-o in cele mai imposibile forme cu putinta. Am mestecat boabe verzi, precum caprele lui Kaffa, mi-am afundat degetele pana la coate in saci plini cu promisiuni, am antrenat-o-n jocuri erotice, am aspirat aburii ce ieseau din tigaia-n care se prajea, mi-am facut de lucru prin magazine de cafea fara sa-mi pese ca-s penibil sau suspect, m-am intoxicat. Dar in mod cotidian o-ncerc la ibric.
Cafeaua la ibric imi spune ca detin controlul asupra gustului si aromei, ca pot s-o fac exact asa cum mi-o doresc in clipa aia. (Cu filtrul nu-mi iese niciodata sa obtin gustul pe care l-am imaginat; or io-mi imaginez de fiecare data gustul de care am nevoie atunci.) Sa faci o cafea la ibric e ca si cum ai picta, ca si cum ai gati, materializezi un lucru imaginat, o dorinta.
OK, va las acu cateva minute sa dati o fuga pana la bucatarie sau la automat. Ma gasiti un pic mai jos, in paragraful urmator.
O intamplare
Eram in bucatarie si preparam al doilea ibric al zilei. Inhalam nesatios si inhalam o lingurita cu coada lunga, hipnotizat de jocul schimbarilor nuantelor. Ca-n transa, am inceput sa-nvart lingurita din ce in ce mai repede, provocand un vortex. Mi-am lasat mintea absorbita de el si m-a dus la fund, cu usurarea pe care ti-o da abandonul. Dupa o vreme am fost aruncat pe marginea ibricului, de unde-am inceput sa fiu atent la ce faceam. Cand roteam lingurita-n centru nu se-ntampla mare lucru. Schimbari minore, reconfigurari ale dispozitiei nuantelor. Cand, in schimb, o roteam de-a lungul circumferintei, schimbarea era totala si structurala, in sensul omogenizarii culorii, cum ar spune reclamagiul de la Sensodyne. Am alternat de cateva ori locurile de rotire si m-am bucurat.
- Am gasit legea revolutiei intr-un ibric cu cafea, i-am strigat lu Pisicu, care se juca cu picaturi in chiuveta din baie.
- Misto.
Am conchs c-a fost un experiment frumos si am plecat, sa-mi fac de lucru cu cafeaua.
Ce sunt experimentele
Nonsalant spus, experimentele sunt pentru fenomene ceea ce sunt conceptele pentru lucruri. Asa cum nu putem gandi cu ciocane, batiste si ceasuri (ci cu numele lor), tot asa nu putem nici sa aducem exploziile solare in laboratorul de la subsol.. Pentru a explica fenomenele, recurgem la modele (la scara mica), pe care le expunem unor conditii experimentale si vedem ce iese din treaba asta. Spus mai putin nonsalant, lucrurile sunt ceva mai complicate (iar in cazul modelului meu cu ibricul sunt si mai complicate, pentru ca se pune in discutie capacitatea heuristica a analogiei), dar n-avem nevoie acum sa intram ind etalii. Sa notam doar ca experimentele sunt procese constiente, adica experimentatoruul (crede ca) stie ce face si ce urmareste, adica testeaza o ipoteza.
Despre intamplare
Daca mai bem o gura de cafea si ne uitam la ce-am scris mai sus despre experimente, ne dam seama ca intamparea care m-a condus la descoperirea legii revolutiei nu-i chiar asa, adica un experiment. Adica, sincer fiind, io nu urmaream decat sa-mi fac doo cafele, nu sa creez modele de societati umane sau sa fac analogii. Intamplarile nu sunt experimente. Dar, asa cum ne-o dovedeste experienta, ele pot deveni obiecte ale stiintei si pot conduce la descoperiri interesante. Este nevoie doar de putina rabdare si tutun, cat sa clarifici notiunile folosite si sa dai hazardului o spoiala de stiintificitate.
Legea revolutiilor
Dupa cum desigur ati intuit din relatarea intamplarii de acum cateva paragrafe, legea revolutiei este ca schimbarile sociale majiore trebuie incepute de la periferie. Miscarile de la centru sunt jocuri ale puterii, remanieri, schimbari ale guvernelor, etc. Schimbarea societatii apare insa numai atunci cand masele se-ndura sa se ridice din pat si sa iasa la revolutie. Lucrul asta a fost intuit de guerilele maoiste, iar acum asteptam roadele.
Epilog
Dragi guverne ale Romaniei, incercati sa schimbati un pic retorica reformista.
— scris de gavagai
sebastiana
Ritualul pregatirii cafelei mie imi lipseste ,de aceea nici nu este prea gustoasa .Te felicit .Daca cafeaua ta la ibric e atat de buna ,ma gandesc la un cazan de fiert politicienii ,guvernanti,etc. ca sa iasa un preparat de calitate ,bineinteles dupa o reteta data de tine si poate am scapa si noi de toate relele ,ca astia ne aduc numai belele .Eu dau banii degeaba pe cafea ca nu stiu s-o prepar ,dar nici sa o beau ,sa o savurez cum faci tu .
rumpelstilstikin
Eu sustine de multa vreme aceasta teorie. Dar periferia nu asculta si nu se revolta decat atunci cand ii ajunge cutitul la os. Pana atunci “las’o ca merge si asa”…sau “altii sunt mai in masura decat mine sa ridice glasul”
pax
(da’ fă şi tu cumva să ştie omu care postează că eşti într-o perioadă de moderare şi că să nu-şi facă probleme. că io nu prea am încredere în maşinării, oricând pot să-ţi facă figura.)
(de fapt postu ăsta e unul de urmărire, trimis după ăla dinainte, ca să văd dacă ăla s-a accidentat sau chiar e moderată treaba.)
pax
… eh, deci ăla chiar s-a dus în bălării.
reluăm:
nytimes
si comentariile amuzante ale lui Scott Adams
asta legat de experimente :)
pax
mda, ceva nu e în regulă.
medeea
hmmm… gavagai e în campanie electorală… face reclamă cafelei… ceaiul meu bate cafeaua ta oricând :P
sebastiana
Primavara aceasta sa va fie drumul pavat cu flori pentru toate primaverile vietii ,sa va aduca bucurii ,sanatate si tot ce va doriti .
PASTE FERICIT !
gavagai
@ Sebastiana: sarumana de felicitari. o sa scriu un text despre cum se prepara cafeaua :)
despre politicieni si guvernanti nu zic nimic. nu stiu dac-ai observat, dar blogul asta se ridica deasupra lor; de ce sa-l transform intr-un simulacru de talk-show, reluand locuri comune, cand pot sa propun lucruri mai interesante si uneori inedite?
@Rumpelstiltskin: atunci iti revin toate creditele pentru idee :) trebuie totusi sa luam in calcul si micile centre de autoritate de la periferie, portavocile, mesterii batrani, tipografii comunisti. cand o s-ajung la o-ntelegere satisfacatoare a fenomenului, o sa pornesc revolutia mondiala.
@pax: era vina anti-spamului, a gasit 2 linkuri in comentariu si l-a pus direct in cutia cu spamuri, nici macar in sand-box-ul de mooderare.
sarumana pentru linkuri. :) nu mi-as fi putut imagina o gaura neagra artificiala care sa distruga universul. pe bune. si doar m-am gadit destul de mult la cum as putea sa distrug lumea. (btw, nasa a postat niste poze cu ciocniri de galaxii). initial vroiam sa notez ca teama asta mi se pare exagerata, dar intre timp m-am gandit ca e preferabil sa ajung la fondul chesiunii. pana acum calitateea reflectiei a fost mediocra, dar sper sa ma luminez in orele urmatoare si sa scap de ideea responsabilitatii, care-mi tot da tarcoale ca un caine maraind. cand o s-ajung la ceva coerent, am sa revin. ps. foarte misto remarca lu adams despre riscurile activitatii lui :)
@medeea: nu prea cred :) de fapt am putea sa facem ceva precum “Cafetiada”, o lupta epopeica intre ceai si cafea.
@Sebastiana: Sarumana, asemenea.
(note to self) sa nu uit sa scriu snoava aia la sfarsitu textului urmator.
savoir faire
cafeaaaa. inteleg prin toti porii relatia asta cvasi-erotica cu pregatirea cafelei la ibric, mirosirea ei, urmarirea miscarilor caimacului in ibric, pana la punctul in care este aproape de punctul fierberii si cand mirosul se intalneste fericit cu gustul, stii ca atunci este momentul sa calmezi bestia… si stingi. astepti. cele cateva minute de sevraj pana la savurarea in sine sunt cvasi-chinuitoare… ok. treziti-ma va rog. :))
nu inteleg totusi cum un dumnezeu poate avea pasiuni din acestea… profane. :) cvasi-simtaminte, ca sa zic asa.
cat despre revolutii nu pot sa spun decat ca orice revolutie, chiar si una pornita de la periferii nu poate schimba modul in care se iubesc oamenii intre ei, modul in care se respecta. orice revolutie este o problema de inversare a polului puterii, deci de dominatie. deci de sange, violenta, dezumanizare. este un cliseu, e adevarat, dar, din pacate, revolutia nu se poate face la o cafea. desi… maybe all we need is coffee. :) sau poate ca traim deja o revolutie virtuala, in care nu se mai varsa sange, doar se prajesc creiere.
PS: scuze, gavagai, pt lungimea nesabuita a commentului, nu mai calatorisem demult prin povestile tale… :) Hristos a inviat! cum spunem noi, muritorii :P
savoir faire
fâssssssssssssss. uite aşa. oriunde, oricum şi fie ele revoluţii cât de multe, la unii nu se incing niciodată. doar fâsssssssssâie.