Arheologie manuscriptica

Din motive personale (dar obiective) si pentru ca va pregatesc vreo doua surprize, azi o sa trisez. Adica o sa va propun un text vechi, de pe vremea cand inca n-aveam parul carunt.
Textul a fost obtinut in urma unor sapaturi complexe executate in arhiva de manuscrise abandonate.

Al doilea motiv pentru care va propun textul asta e dorinta de a veni in intampinarea unor intrebari legitime: cum scria gavagai cand nu stia sa scrie? cum scrie gavagai cand nu publica aici? Ei bine, iata cum.

I. s-a sinucis vara trecuta, dupa miezul noptii. Fratele lui tocmai se gandea la el, era in avion, pleca in China. Stabilisera sa comunice telepatic. surprinzator, contactul n-a mai putut fi stabilit. I. tocmai sarea in golul de sub creanga unui nuc. Nu, fratele lui nu-s eu. Nu sunt in China. Nu pot fi in China.

China e teritoriul lui Henry Miller, un batran pervers cu matele inverzite de fierea secretata din abundenta, cu scula supurand de pustulele datorate tuturor curvelor care-si faceau veacul pe sub zidurile Orasului Interzis, . Am fost si eu in China asta a lui, in camerele sordide ale fetelor din Pigalle, in odaia de pe Pierre Lescot, unde m-a condus un maur de opereta si mi-a oferit-o poate pe sora-sa, hélas, e Afrodita poporului, cum am mai savurat opiul asta al popoarelor de neuroni limbico-paleocortici, dar intr-un tarziu apar si indoielile, matele-nverzite, gatul uscat, si-n cazul asta cel mai bine-i sa pleci cat mai repede din Beijing, s-o iei la pas pe drumul matasii, sa cotesti brusc si sa te-nsori c-o abisiniana cu care sa faci amor ziua intreaga, sa pleci mi departe si sa nu te opresti decat in Tanzania, unde sa urmaresti un grup de cimpanzei.

Tanzania e China, China mea personala, locul in care Goliath, Faben ori Goblin au fost regi si au devorat colobi si antilope, e cetatea ratiunii, patria lui Haile Selasi, o etiopie din  visele mele cu biblioteci dominicane. Abia-n Tanzania mi-am dat seama ca I. fusese schizofrenic, abia acolo am ridicat din umeri si-am inceput sa rezolv ecuatii. Tnzania e Arcadia, camera mea plina de carti si insecte ce ma pisca noaptea, Tanzania e locul pe care-l redescoper zilnic, ca un Livingstone nemuritor, e tara eterna, profunda si proteica in nemiscarea ei. Pamantul ei e negru-vinetiu, umed, lucios, iar abisiniana nu-i decat un Ersatz. Tanzania e insula lui Robinson, cu coapse de venera din Willendorf si fese de-Aphrodite Kallipyge.

Hic sunt leones, am zis, iar abisiniana mea, Sophia… Am stat vreo cinci minute, gandindu-ma cum sa continui (“continuu”, in textul original). E bine si-asa, gandesc, cele trei puncte sunt o alta sforicica in nodul de la Gordion, cetatea din inima textului astuia, nodul care te-asteapta, stimate cititor, maria ta Aleksandr Filipovici Machidonov.

Pe Sophia am cumparat-o inca din pruncie, cu 14 dolari, ca pe-un copil din Benin. E amanta perfecta. Nu am cuvinte sa-i aduc o eulogie demna. Ea ma apara de varani, basilisci si aspide*, de plictiseli, de stanjeneala si de mine insumi. Hraneste copiii din flori depusi pe pragul meu. Plateste facturile. Desteleneste gradina. Cand sunt prea obosit, urmeaza pilda nepoatei lui Milton. Ea e chintesenta civilizatiei, e cateaua de lupta punandu-i pe fuga pe cititorii acuzatori, e broasca testoasa pe care se sprijina lumea, iepuroaica omului din luna, pisica lui batman, capra lui descartes, sirena, femeie-sarpe, dfantul graal, cupa-figurina din care-mi beau cafeaua. E fecioara eterna, sticla mea de chios. Ea e esenta gnozei de la princeton, instigatoarea ereziei din Paris, quod deus non cognoscit alia se. ea e in toate, nascuta prin sine…

ok, ma opresc aici, ca nu mai rezist.

* Aluzie la un alt fragment: “… “trairile”, reptile ascunse printre circumvolutii. Reptilele sunt reci si mai cu seama dezgustatoare, si pana sa fie preschimbate-n pantofi cu toc-cui-i-o cale lunga, o cale ce tine cat o carte-ntreaga.”

Brrrrr. Hai, gata, ca ne-am ingrozit destul pe ziua de azi.
Inainte sa apas pe publish: sa nu uit sa spun ca Batranii Intelepti au inceput sa scrie Cartea Sfanta. Si ca Pisica a iesit pentru prima data din casa si s-a jucat in iarba (eventual poze).

— scris de gavagai