In general, se crede ca expresia “zarurile au fost aruncate” (alea iacta est) a fost rostita de Cezar cand a trecut Rubiconul ca sa ia puterea la Roma. Dar, asa cum ne-am obisnuit (cel putin pe blogul asta), ceea ce se crede este indeobste fals.
Traducerea romaneasca e deficitara din punct de vedere ontologic, deoarece incurca singularul cu pluralul. Deci nu este gramaticala. Iar ceea ce nu este gramatical nu exista, dupa cum spunea Lewis Carroll in povestea noii clopotnite a bisericii lui Christos din Oxford. Sa ne imaginam insa, de dragul discutiei, ca traducerea romaneasca a expresiei ar exista (ceea ce nu-i deloc esential pentru textul asta).
Primul om care spune ca cele trei cuvinte au fost rostite de Cezar este Suetoniu, autor latin care a scris un pamflet la adresa primilor 12 imparati romani. In epoca-n care (si despre care) scria Suetoniu, imparatul era in conflict cu senatul; de aici si pamfletul, autorul luand partea senatorilor; dar Cezar n-a avut nimic cu cele 300 de togi senatoriale; deci Suetoniu n-avea motive sa-si bata joc de el; mai mult, a incercat sa-i perie imaginea.
In realitate, cuvintele au fost rostite pe malul Rubicondului (afluent al Padului, care si-a primit numele de la taranii din zona, mari amatori de salam italian). Ajuns la afluent, Cezar a-nceput sa joace barbut cu cativa legionari. (Spera chipurile sa faca niste bani ca sa-si plateasca datoriile acumulate la Roma.) La un moment al jocului, generalul chelios, intaratat, puse la bataie intreaga Roma. Tensiunea crestea. Jucatorii o simteau sub aspectul unei gadilaturi pe sira spinarii, din cauza firelor de par de spate. Cezar a luat cele 4 zaruri, le-a bagat intr-un pocal, l-a agitat o vreme si, cand n-a mai suportat tensiunea, a injurat, a aruncat zarurile si a zis “alea iacta est”. Din nefericire pentru el si pentru senat, fetele zarurilor au aratat cainele, ceea ce-nsemna ca a pierdut Roma la barbut.
Urmarea episodului a fost trecerea intempestiva a Rubiconului cu legiunile din Galia, instapanirea asupra Orasului si numirea in posturi de pretor-sef si tribun a celorlalti barbugii.
Textul acesta a fost publicat in data de 16. 04. 2008, la orele 2:10 pm, in sectiunea expresia zilei, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului. Cuvinte: fictiuni, istorii, limbaj
Acum nimeni nu mai pierde nimic ,jucatorii valorosi de pe la noi isi insusesc in stil mafiot tot ce este de furat ,iar prostii pierd la barbut ,uneori chiar si nevestele .Impatimiti de jocuri au fost si vor fi ,cat mai este suflare pe pamant .
am cunoscut un impatimit de World of Warcraft. si ocupatia lui era sa creeze alte jocuri. si–n timpul liber participa la concursuri offline, de strategie, cu personaje din jocuri. foarte misto, oricum. si-am mai cunoscut pe cineva, care castigase la casino si era sambbata si-avea datorii de platit luni si era ingrozit ca se gandea ca duminica o sa piarda tot ce castigase, c-asa-i ordinea lucrurilor. a fost extrem de instructiv.
oare-o mai juca cineva barbut?
GAVAGAI ! chiar nu stii ca exista si oameni pe la sate ,care nu au vazut in viata lor un oras ,de casino ,nici nu poate fi vorba ,asa ca astia joaca barbut in draci ,il stiu inca din copilarie .Se vede ca esti baiat fin ,mai mergi si tu prin sate si afla de la sursa ce se intampla pe acolo
da, probabil, dar prefer sa te cred pe cuvant :)