Poezie despre un chelar si o fetita

Poezia asta este scrisa in doua etape: in bucatarie si acum. Ideea de-a o scrie mi-a venit cu-o seara inainte de bucatarie. Tot in bucatarie.

Cautam un cuvant frumos care sa-mi acompanieze tigara si cafeaua (eram in vizita si n-aveam voie sa fumez decat in bucatarie). Tot cautand, prin cap a-nceput sa-mi zdupaie o chelareasa. “Chelarie”, mi-am zis fericit, si-am inceput sa ma joc cu cuvantul. Si, din una-ntr-alta, am scris primele sase versuri.

Apoi am zis sa reiau poezia si sa scriu si restul versurilor. Asta se-ntampla acum o tigara. Si iata ce-a iesit.

un chelar bisnitar
ungea oua cu mustar;
le manca in chelarie
plin de veselie.

bate o fetita
cam cat o cheita
“s-a stlicat o yala
vino de-o lepala”

chelarul o-njura
de mama si gura,
zice ca-i e foame
c-ar vrea niste poame.

“poame nu mai sunt
ca un mos calunt
a venit aseala
ca sa ni le ceala”

“poame de n-aveti
dormiti descuieti.
si mai du-te dracu
pana nu-mi iau sacu.”

“ba du-te tu dlacu…
poti sa-ti iei si sacu
cand te-o plinde tata
o sa te dea gata.”

chelaru iar o-njura
de mama si gura
de tot o indeasa
in sac cu panza deasa.

ia sacul in carca
l-infige-ntr-o furca
il pune la sare
sa aiba de mancare.

cam peste o luna
fetita e buna
de pus in saramura
de topit in gura.

— scris de gavagai