A fost odata ca niciodata un nepot. Si nepotul avea o bunica. Si traia impreuna cu parintii in casa ei. Ca parintii nu fusesera-n stare sa-si faca singuri casa.Si nepotul trebuia sa doarma in aceeasi camera cu bunica. si asta e o poveste politista.
Spre deosebire de colegii sai, nepotul era un tocilar si jumatate. Ce-i drept, nici n-ar fi avut alta posibilitate, ca bunica-se era mereu cu ochii pe el. Si, tocilar fiind, nu ne vom mira ca se ducea la toate olimpiadele. In clasa a 11-a, ca sa dau un exemplu, a fost la 6. In acelasi timp.
Dar intr-o zi, c-asa scrie mereu gavagai in povesti, nepotul a plecat la o olimpiada pe bucuresti si nu s-a mai intors. Familia lui la inceput nu s-a-ngrijorat, c-avea altele pe cap. Da apoi a intrat la idei. (Sa nu uit sa spun ca altele pe cre le-avea familia pe cap era ca murise bunica, chiar in dimineata zilei despre care povestesc.)
Zici c-a venit momentul ala al vietii in care-ncepi sa-ti marturisesti pacatele. Ca tare m-am plictisit de povestea asta. Ideea e ca nepotu o omorase pe bunica pentru ca statuse prea mult pe blogu lu gavagai si nu apucase sa se pregateasca pentru olimpiada si vroia sa-si justifice nota proasta prin starea de ameteala dureroasa provocata de “tragicul eveniment”, cum zic aia la stiri. Foarte urat, ce sa zic.
Hai ca revin de dimineata, sa va zic despre cum am ruginit.
— scris de gavagai