Capitolul 1. Un copil abandonat
A fost odata ca niciodata o biserica. Si biserica era vopsita-n caramiziu si avea treptele albe. Si intr-o dimineata, pe platforma de dupa ultima treapta de sus, chiar in dreptul picturii datatorului hramului (Sfantul mos Niculae, daca nu ma abuzez), baba care facea curat in urma popii gasi un copil. Era un copil carn, cu fata buhaita si-nvinetita de frig si cu degetele ca niste bucati de rama alba.
Baba se uita lung la el, scuipa-n san si-si facu trei cruci mari pan la buric. Bmbani ceva si se puse pe ciuci, sprijinita cu spatele de o coloana, supraveghind copilul c-un ochi suspicios. <Cand spunem ca cineva se pune (sta) pe ciuci, vrem sa spunem ca sta pe vine.> Dupa vreo doua ore aparu si popa.
Capitolul 2. Destinul copilului
- Bine ca venisi, parinte, ca daca mai stateai mult se-nvinetea de tot.
Si-i povesti popii toata tarasenia. Popa fluiera a paguba, o-njura de sfintii parinti si-o-ntreba ca cica de ce nu l-a bagat in biserica.
- Pai puteam io sa stiu, parinte? se dezvinvati baba. Daca era Satanel?
- Satanel pe dracu, se ratoi popa. Hai, baga-l mai repede-nauntru.
Si se porni sa suduie-n barba si sa se-ntrebe unde-o gasi o doica. Baba lua copilul si-l duse-n sacristie. Il desfasa si-ncepu sa-l frictioneze, cu mainile ei noduroase si neindemanatice. Copilul se inrosi usor si se-agata cu-o mana de-un ciucure din capatul broboadei babei.
- Nu stii vreo doica? intreba popa.
- De unde sa stiu, pacatele mele, ca daca n-am fost cununata…
- Nici in satul tau?
- Ba parca era una-n satul meu, da-i cam trecuta. Nu stiu dac-o mai avea lapte.
- Nu-i nimic. Hai sa mergem. Nu-l putem tine-aici. Astia abia asteapta sa le dau subiect de cleveteala.
Baba infasa copilul si se duse cu pasi mici si repezi spre masina popii. Au plecat spre sautul babei (Seaca, judetul Olt), dar mi-e prea lene sa va povestesc acum ce-au facut pe drum. Au lasat copilul la doica trecuta si-au dat sa se-ntoarca in orasul lor. Numai ca pe drum o pacoste de camion cu pietris a dat peste masina lor. Si n-a mai ramas nimic din ei. Si urma copilului s-a pierdut.
Capitolul 3. Adevarul despre copil
Copilul se numea Mirciulica. Nu era defel un copil abandonat, asa cum am incercat, in marsavenia mea, sa va fac sa credeti. Era un copil normal, cu parinti destul de inlesniti. In ziua in care fusese pierdut, mama il luase cu ea la cumparaturi. Si pe cand era la casa ca sa plateasca laptele praf si scutecele, a auzit ca s-a bagat iPhonuri la magazinu de telefoane. Si-a zis sa dea o fuga pan-acolo. Numai ca acolo era coada. Si, temandu-se pentru integritatea fnctiei respiratorii alu Mirciulica, a zis sa-l lase langa biserica pana dupa ce ia iPhonuri. Si s-a gandit ca n-o sa-l ia nimeni, vremurile fiind de restriste si oamenii abia descurcandu-se cu copiii pe care si-i procura pe cale naturala. Numai ca o baba natafleata si un popa degraba temator de cleveteli i-a dat socotelile peste cap, prilejuind aceasta poveste.
Io propun sa ne oprim aici si sa reluam povestea cand o sa-mi vina iar cheful de ea. Sunteti de acord?
PS Cum credeti ca se va desfasura? Sa cum ati vrea sa se desfasoare si sa se termine?
— scris de gavagai
Livialila
deci ori a intrat in povestea “alchimistul” si a crescut mare si-ntelept si a facut multe lucruri minunate, ori s-a ratat. din 2, una.
gavagai
nu, cred ca-i a treia. sa spun? hai sa nu spun inca, poate mi se face chef diseara sa continuI
Livialila
da, de fapt asa e: cand 2 se cearta al 3-lea castiga :)
bineinteles, exista tot felu’ de posibilitati. da’ condensate dau doar anumite directii/ pattern-uri. ca n-or fi o infinitate de directii, ca atunci n-ar mai exista nicio structura. si totu’ ar fi de capu’ lui hai-hui asa.
gavagai
da, e exact ca-ntr-o improvizatie, cand iei o nota optiunile sunt deja limitate, ca altfel iesi din gama si-apare haosul. ca sa fiu sincer, mie-mi place uneori sa ies din gama si sa ma joc de-a absurdu, da-i numai un joc de care am nevoie ca sa nu ma ratacesc
Livialila
:) refuz sa meditez asupra chestiei asteia. gata, io raman pe game. ma duc sa-mi cant partitura :) .
gavagai
si nu iesi niciodata din gama? macar asa, sa vezi cum e? la-nceput falsezi, da dupa aia descoperi punti noi intre diverse game si treptat, din vibrato-n bend, viata ta incepe sa se schimbe. in sensul colorarii, vorba aluia din spotul de la sensodyne.
(ps sa nu uit, poate scriu despre cromatica bluesului, eventual exprimata in valori RGB si hexadecimale)
pax
or sunt eu prea muncit si obosit si de-asta mi se par foarte misto, contrastand ele prea tare cu starea mea, ori mai degraba uite cum sunt doua citite una dupa alta care-mi plac mult. am ras tare. desi sunt sigur ca poate ai vrut sa fie o poveste si putin trista. cel putin titlul. da’ si acolo am ras.
o sa-ti spun cum vreau io sa continue, mirciulica se face sofer. pe autobuz (intotdeauna mi-am visat asta). mai mult nu-ti spun.
gavagai
nu cred c-as fi vrut sa fie si putin trista. habar n-am. era noapte si ma gandeam sa scriu un text, si mi-am zis ca-i inutil, ca oricum sunt singur pe net. si de-aici hector malot. si planul textului a venit abia dupa aia.
ce fel de sofer de autobuz? cu sapca si cu mustata?