O fantoma bantuie Nepalul; este fantoma lui Marx.
Stateam seara trecuta pe canapea si ma uitam in tavan. Era portocaliu. Mana stanga nu era portocaliem ci intre urechile lu Pisicu. Pisica ma musca de mana dreapta.
- gavagai, imi spui o poveste? intreba Pisicu.
- Despre ce?
- Despre Marx.
– Bine, am raspuns.
Cuvintele se loveau de peretii portocalii si incepea sa mi se faca sete. Pisicu si Pisica motaiau. Marx statea pe coltul biroului, iar barba ii era manjita de un zambet. “La un momendat, in Manifest, Marx vorbeste despre Uniunea Europeana”, am zis. Pisicu se trezi un pic si se-ntoarse nepasator.
- Zi-mi si despre Lenin.
- Cica era Lenin si cu Krupskaia-n Elvetia. Si era-n 1917. Si-a venit la ei niste nemti si le-a zis ca le da un tren blindat si escorta ca sa se duca-n Rusia sa faca revolutie si sa scoata Rusia din razboi.
Pisicu inceta sa mai sculte. Adormi. Pisica torcea incetisor. Lenin avea o mutra posomorata, iar krupskaia, putin jenata, se uita la cartile din biblioteca si incerca sa lase impresia ca n-are nici o legatura cu ce se-ntampla in jurul ei.
Seara se scurgea vascos, ca un text de Hegel. Am vorbit pana mi s-a facut sete. Am baut un pahar cu apa si am plecat sa ma culc. Marx, Lenin si cu Krupskaia au ramas sa se uite cum doarm Pisicu si Pisica.
:) mie mi-ar fi frica. nu ti-e frica?
pai de ce sa-mi fie frica? ce-i drept, m-am gandit intr-o naopte ca ce fac daca ma musca Pisica de carotida, da pana la urma am zis ca trebuie sa se-ntampla odata si-odata.
aaaaa, de Marx, Lenin si Krupskaia ti-ar fi frica? nu cred c-ai avea de ce, sunt foarte simpatici, si unde-i pui acolo raman. ca mie nu-mi place sa intretin relatii cu fantome recalcitrante, cum a fost cand l-am chemat pe Byron, de l-am scapat din vedere o clipa si l-am gasit taman in pod, cu un ochean din ziar la ochi si cautand Orionu.
da, io n-as putea sa dorm c-o pisica, ca-s semisalbatice. si daca te trezesti noaptea, iti lucesc ochii si ele or sa sara la tine. altfel cre’ ca-i marfa sa dormi cu pisica.
da’ de fantome ziceam. in fine daca tu esti impacat cu ele… n-ai decat sa ti le chemi. faci spiritism?
da, chiar e marfa. pe bune. in plus, noi dormim intodeauna cu lumina aprinsa, chiar daca Pisica mai protesteaza uneori; da daca stingem lumina nu mai stiu unde sunt si incep sa cred ca am cosmaruri si sa tip. iata c-am zis-o si p-asta, mi-e frica de-ntuneric. si Pisicu si Pisica, nu prea incantati de ideea becului aprins, isi pun mainile pe ochi si se baga sub pled si incep sa toarca si adorm si dupa aia se lungesc si ma-mping cu picioarele si cand se trezesc incep sa ma muste ca sa-i mangai.
nu prea-s impacat cu fantomele, da mi se face mila de ele, ca se plictisesc, si nu pot sa le las sa bantuie singure pe strada.
nu, nu fac spiritism, fantomele vin singure la mine… io credeam ca se duc la toti oamenii. oi fi defect…
:) nunu, nu se duc la toti oamenii. ti-e frica de-ntuneric da’ nu ti-e frica de fantome! hait! canuta om sucit ce esti. n-am dormit niciodata c-o pisica, desi cand eram mica aveam pisici. bine, nu la modu’ ca stateau in casa, le lasam tare libere. la una am tinut mult, o chema Meblişor si mi-era tare draga. apoi m-am indragostit de motanu’ unuia, pe care-l chema Tommy, nu statea la mangaiat -doar la mine statea hihi si era tare perfid si scump.
io cre’ ca daca dormi cu lumina aprinsa nu te odihnesti bine… n-ai somn adanc, bun pt odihna creierului. desi mi-a pasat de curand cineva argumentu’ cum ca e o deosebire intre creieru’ care oricum se odihneste si minte. creieru’ -biologic vb- cand doarme intra pe frecventa de nu-stiu-cati hertzi, indiferent de conditiile din jur; adica dormitu’ are de-a face cu frecventa asta, nu cu conditiile externe. io ziceam ca dormi profund si te odihnesti bine daca n-ai stimuli perturbatori (lumina, zgomot). acuma nu s’ cum e exact. tu stii exact? sa-mi zici si mie, te rog.
:)
da, sigur ca stiu exact :) orcum ai dormi, tot te trezesti obosit. suntem o generatie de obositi.
conform asertiunii de mai sus, ma trezesc intodeauna obosit, chiar daca se-ntampla s-adorm intr-o camera in care lumina e stinsa.
hm, doar pe tine te lasa sa-l mangai? foarte frumos :) inseamna ca nu-i un motan pe care sa-l cunosc
cum era Meblisor?
si care este deosebirea dintre creier si minte?
adica toti motanii cunoscuti de tine nu se lasa mangaiati neam? e pai daca simtea ca-mi place mie rau de tot de el, de ce sa nu ma lase sa-l mangai, auzi! e foarte simplu.
acuma… sunt generatii si generatii. io daca am vise ciudate ma scol foarte bine.
Meblisor era tigrata si frumoasa rau si tare jucausa. si mi se pare ca sarea la picioarele mele cand mergeam prin casa. a si-avea o chestie, deci comunicam cu ea: daca o pisi-aiam, strigand-o pis-pis sau doar daca-mi auzea vocea, mieuna intr-un fel asa, mi-hi-e-eau, nu s’ cum sa zic. scurt asa si rarait, deci vb serios, vorbea cu mine :) . si daca era prin curte alerga repede la mine. da’ doar cand avea ea chef, fireste. nu-mi amintesc ziua cand n-am mai vzt-o deloc, da’ stiu ca pisicile cand mor pleaca. parc-asa era. cum au elefantii cimitiru’ ala al lor, asa si pisicile l-or avea, doar ca-i nestiut. ceva de genu’, nu s’ exact. poate ma lamuresti si la asta, dumnezeule nepalului.
pai conform a ceea ce spunea cineva, mintea e facultatea creierului de a gandi. adica creieru’ e chestia aia gelatinoasa din teasta, iar mintea e cu ce se ocupa el. pare just.
bea ceai de tei inainte de culare, io stiu. sau o fi de la altceva, valeu. repede cauta cura.
nu, adica nici un motan nu rezista tentatiei de a se lasa mangaiat de mine. dacal-as fi cunoscut, n-ai mai fiost singura care putea sa-l mangaie.
da daca ai cosmaruri?
mmmmm, Meblisor semana cu Pisica. numai ca Pisica nu miauna, ci comunica prin muscaturi.
da, pisicile nu mor nicodata. se plictisesc sa stea in casa si se duc sa vaneze intr-o padure numai a lor. padurea e in indonezia si e pazita de varani uriasi, care-i omoara pe copiii care vor sa se duca sa traga mata de coada. o sa scriu o poveste despre padurea asta.
a, deci mintea e descarcarile alea electrice de cand se formeaza sinapse. foarte misto, e ca-n Tesla. dar curentul electric e neobosit, stiu io de cand am incercat sa schimb un bec cu dulia crapata. si-n plus, prin simpatie, ar trebui sa fie benefic pentru minte sa dormi cu lumina aprinsa.
pai io beau cafea inainte de culcare. e cea mai buna cura. o fi buna?
:)) dada prin simpatie asa cam ar trebui sa fie!!! :))) da’, ia stai! pai, becu’ se descarca, sinapsele din creier si ele iar tu, pai tu incerci sa dormi. deci nu-i bine sa dormi cu activitate-n camera. activitatea trage la activitate, prin simpatie, corect. or scopu’ tau e sa dormi. care va sa zica.
si nu te-apuca fibrilatiile de la cafea? nu e buna, incearca alta.
mie mi se intampla de la o vreme sa ma urmareasca pisicile pe str. adica trec pe langa vreuna, fac “pis-pis” apoi ea tot vine dupa mine pana hat departe pana ajung acasa. ei, nici chiar asa, da’ ma petrec o buna parte din distanta. oare ce semn o fi asta??? ca asa fac numa’ cainii, pisicile-s independente.
io n-am cosmaruri. am doar vise ciudate. in ultima vreme nu mai sunt asa ciudate, hm. sa-nteleg ca tu ai cosmaruri?
da, de acord, da nu iei in calcul ca io n-am perioade de somn lent. somnu lu gavagai e intotdeauna paradoxal. ca-i un paradox sa vezi un dumnezeu, fie el si ales, dormind.deci activitatea electrica din timpu somnului e benefica. argument irefutabil in favoarea dormitului cu lumina aprinsa.
ba io cred ca e buna, uite, aseara atipisem in fotoliu si dupa aia m-m ridicat, creca era 1, am plecat la bucatarie, am facut o cafea si dupa ce-am terminat-o am adormit ca Pisicu.
pai cum sa nu vina pisicile, daca tu insati le chemi? lasati pisicile sa vina la mine :) da, pisicile te rmeaza ca niste cartei, dar din motive diferite: cateii ii urmeaza pe oameni de prosti ce sunt, in vreme ce pisicile ii urmeaza pentru ca asa au ele chef.
si cat de ciudate sunt visele tale?
da, sigur ca am cosmaruri. n-as fi complet fara ele.
io n-am cosmaruri. rezulta ca-s o incompleta? pai sunt destul de ciudate, da’ n-am mai avut demult vise “de-ale mele”, din pacate. poate o sa ti le zic odata.
adica tu nu vrei sa te odihnesti, tu vrei mereu activitate cerebrala. vezi sa nu te suprasoliciti.
da, sa mi le zici odata. “o incompleta”… de ce-o spui pe tonul asta?
nu, nu zic ca vreau sa ma suprasolicit, ziceam doar de somn paradoxal. ca e paradoxal ca un Dumnezeu (fie el si ales), sa doarma.
lasa p-aia cu paradoxu’, ai zis ca n-ai somn lent. pai daca n-am cosmaruri… mi-o lipsi the dark side.
da, asa e, din nefericire n-am somn lent. da nici n-am simtit nevoia pana acum.
pai si neavul justifica tonul?
adica esti all luminoasa? foarte interesant. hmm…
pai io nu s’. mergeam pe logica ta. daca n-am cosmaruri, io ce sa fac?! am o problema ca n-am nicio problema :)) cam asa.
“neavul” -ce-i aia?
neavutul.
scuze, typo
nu stiu despre ce ton zici. poate fantasmai, ti s-a parut. eram neutra rau :) .
draga mea, io nu am fantasme cu tonuri. ci cu altceva.
da, probabil ca mi s-a parut.
vezi, speculezi cam mult, zeule.
da pai poate-ar fi ceva sa-ti dezvolti si cu tonuri. ce-ar fi? adica pt gimnastica creierului tau, sa fie cat mai elastic, d-astea. cat mai… creier. bagat in priza.
da, dar ce ne-am face fara speculatie?
bine, uite, in seara asta o sa am fantasme cu tonuri. pentru gimnastica creierului, desigur
si cu tonuri adica. mnah… tu stii. nu-ti dadeam directii ca nu-mi place sa dau directii. hm… cred… ia sa ma bag la o introspectie. a propos de introspectie, sa vezi ce-am citit aka rasfoit io asa, informativ: cica publicitarii, in crearea spot-ului, ajung la 1 mom dat in etapa care se cheama incubatie sau incubare. adica stau stau stau… pana vine muza si gata poc! :)) sa-mi zici cum ti-ai imaginat tu treaba asta. mie mi-a dat ceva tare haios.
pai speculatie speculatie da’ sa stii ca e doar atat, nu adevar. atentie atentie atentie! :)
nu, nu erau directii, erau sugestii.
publicitarii nu stiu cat ajung la incubatie. de fapt nu stiu daca ajung undeva. e adevarat ca stau stau stau, dar se-ntampla ca cu cat stai, cu-atat nu vine muza. sunt multi care spun povesti de-astea cu muze, dar e felul lor de a explica de ce-si iau leafa. ca se-ntampla sa primeasca briefu, sa-l citeasca si sa-si faca pe loc o intuitie. si dupa aia ard gazu de pomana.
ce anume s-mi imaginez? fantasmele cu tonuri?
speculatie si adevar… zici ca-i seminaru de kant. ce e adevaru?
ps zisesem io odata o vorba de duh despre instrospectie, da am uitat-o
offff draga doamne ce adevar, ce kant? tre’ sa depistam de la ce plecaram ca sa nu ne cramponam in cuvinte d-astea mari. deci: ai zis ca zic io pe nu-s’ ce ton “incompleta”. io am zis ca speculezi. tu ai zis ca daca nu era speculatia oare ce s-o fi facut specia far’ de treaba asta, o chestie d-asta. io am zis da bine speculatia e o.k., da’ nu e certitudine, ca adevaru’. iar adevaru’ in cazu’ asta il detineam io, ca doar io stiu pe ce ton am zis ce-am zis. gata, am zis.
maaaama, ce misto stii sa faci rezumate…
adica sugerezi ca NU STIU pe ce ton ai zis?
ia zi-mi repede ce culoare are bluza mea (sa vdm dc stii tot-tot).
verde
OMG!!! :))
hai ca-ncep sa tremur :P
pai n-ai de ce sa tremuri. treaba mea e sa stiu. doar nu-ncepi sa tremuri cand instalatoru reuseste sa puna o garnitura.