Copiii mei, cu riscul de-a va plictisi (impartasindu-va iar din lecturile mele suspecte), am sa reiau leapsa cu pagina 123. De data asta la cererea lui Pixel si a lui Mary. Piua putin. Paranteza de-un pic mai devreme imi indica ce disferenta uriasa este intre participiul prezent din franceza si gerunziul romanesc. De fapt nu intre ele, ci intre modurile de folosire. Adica in franceza suna foarte firesc, pe cand in romana e un pic fortat, ca sa nu zic alfel. Raspiua. Sa revin la cele mai apropiate 2 carti.
Prima dintre ele este Sclava Isaura.
Bernardo Guimaraes, Sclava Isaura, trad. Alexandru Lincu, Bucuresti, Univers, 1989
p. 123
Dar diabolicul Leôncio nu renunta deloc la dragostea lui nebuna si nici nu-si pierdea speranta ca va infrange incapatanarea Isaurei.
Si nu era numai dragostea sau pasiunea care il chinuiau; era un capriciu tiranic, o dorinta salbatica si demonica de a se razbuna pe ea si rivalul sau. Dorea sa fie a lui macar pentru o zi si, dupa ce ar fi fost pangarita, i-ar fi dat-o dispretuitor rivalului spunandu-i:
- Vino sa-ti cumperi iubita! Acum sunt dispus s-o vand si inca ieftin.
K, recunosc, aici am trisat. M-am ridicat, am mers spre bibliotecadin sufragerie, am deschis usa de jos si am cautat cartea acolo. In ciuda a ceea ce puteam crede cand eram mic si prost si ziceam ca Sclava Isaura e telenovela, cartea lui Bernardo Guimaraes a fost scrisa in 1875. Ma rog, prost scrisa, dar totusi purtand aura “clasicismului”. Transpus in limbajul inteles de studiourile de la Buftea, e ca si cum romanii s-ar apuca acum sa faca o telenovela din Mara.
Motivul pentru care am trisat e ca vroiam sa va par inca mai suspect. Dar bag seama ca n-am reusit decat sa arat ca citesc carti foarte proaste, de un interes mai degraba istoric decat estetic.
Cartea a doua este, surpriza,
Mircea Dinescu, Democratia naturii, Craiova / Bucuresti, Cartea Romaneaca, 1981
p. 11 Indulgenta de iarna
Fereste-ma Doamne de cei ce-mi vor binele
de baietii simpatici
dispusi oricand la o turnatorie voioasa
de preotul cu magnetofon sub sutana
de plapuma sub care nu poti intra fara sa dai buna seara
de dictatorii incurcati in strunele harfei
de cei suparati pe propriile lor popoare [...]
Am citat de la pagina 11 pentru ca in carte sunt doar vreo 50 de pagini. de data asta selectia e pe bune; vorbeam aseara cu Cineva si ma plimbam prin camera si am ajuns in fata raftului cu poezii romanesti si mi-au cazut ochii peste Poemele nerusinate ale Martei Petreu si peste Democratia naturii de Dinescu, si am scos cartile din raft si am inceput sa-i citesc Cuiva poezii din ele.
Si dupa aia am inceput sa ma bucur prosteste ca am cartea lu Dinescu si sa spun povestea ei, cum nu se stie prin ce metoda a trecut de cenzura, cum au cazut capete la Carte Romaneasca dupa aparitie si cum a fost retrasa presto de pe piata si mai ales ce misto ca o am, cu data de aparitie 1981, chiar daca asta nu inseamna nimic. Si dupa aia am luat cartea in pat si le-am cititdin ea lu Pisicu si lu Pisica.
PS Voi, cand citati o carte de la Cartea Romaneasca, unde scrieti ca a aparut, la Craiova sau la Bucuresti?
— scris de gavagai