Un agorafob este un ins care nu suporta sa fie in spatii deschise (si printre oameni). Prin “Paradis” intelegem un loc deschis si populat de pe harta geografiei spirituale crestine.
(De fapt textul asta e mai degraba despre Paradis, da ma rog, nu mai schimb acum titlul.)
Ideologie crestina ne-nvata ca oamenii, atunci cand moare, ajunge la judecata.
(aici ideologia se-ncurca un pic, ca mortu are senzatia c-a ajuns la judecata imediat dupa ce moare; or judecata e “de apoi”, adica dupa ce se distruge lumea, ceea ce-nseamna ca timpul, pentru mort, nici nu trece nici nu sta, ci pur si simplu nu mai conteaza; asta e motivul pentru care ii invidiem uneori pe oamenii morti.)
Si dupa ce e judecat, mortii-i trimisi la-nchisoare in Infern sau e amendati penal (in purgatoriu) ori, in fine, e achitati in Paradis.
Ideologia crestina fiind veche de atatea secole, oamenii s-a obisnuit intr-atat cu ideea judecatii si a consecinetelor ei, ca nici nu se mai invredniceste s-o ia-n seama. Si isi permit asta pentru ca stiu ca-n orce loc ar fi trimisi dupa judecata, o sa fie trimisi dimpreuna cu prietenii lor, ceea ce le convine ca-ntr-o reclama a bere.
Agorafobii, pe de alta parte, nu-si permite sa nu ia-n seama ideologia crestina, pentru ca ei nu-i ca-n reclamele la bere ci ca-n cele la ocupatii solitare sau la mancare de pisici (btw, n-o sa vedeti niciodata o familie intr-o reclama la mancare de pisici; pisica e prietena burlacului si usmana de moarte a copilului. pisica, deci, nu e precum cainele).
(mama, cate paranteze. brrrr, ma-ngrozesc de groaza voastra).
Caci, ca sa revin de unde nu mai stiu, un agorafob stie ca-n Paradis n-are spatiul lui, si-n plus acolo e deja aglomerat cu calugarite si plin de ingeri si arhangheli spioni si de ce-o mai fi plin.

De-a lungul vietii lui petrecute-n claustrare si chinuitoare introspectii, un agorafob nu prea are multe prilejuri sa pacatuiasca, ca-i nevoie de cel putin doi ca sa pacatiesti. (Maaaaaama, ce-mi place asta, pun pariu c-ati trecut peste ea fara sa va dati seama.)
Deci, ca sa termin odata, agorafobu nu va ajunge in cazanu lui personal cu smoala clocotita, ci in Paradis. Dar in Paradis se va simti ca-ntr-un infern. Deci si Paradisu e tot un soi de Infern.
PS Va mai aduceti aminte de motivul ca sa alegi magia neagra?
PPS Textul asta imi da straniul sentiment al neautenticitatii. Poate pentru ca-i scris in straturi. Si n-am avut rabdarea sa incheg ceva. Da lasa ca ma revansez un pic mai tarziu, cand va ofer desene animate.
— scris de gavagai
io anca
Hai ca-i bun si in straturi!
io anca
ca foetaju…
gavagai
sau ca patrunjelu si arpagicu. zici ca-i les oignons de sidney bechet. ar trebui sa scriu intr-o zi despre tema asta.
lila
:))