Sambata trecuta, de ziua mea, am fost vizitat de cativa zei si dumnezei, veniti sa bea ceai si sa-mi aduca pulbere de stele si suflete. Adunarea era vesela si fara griji, Loki radea cu gura pana la urechi, ceaiul curgea in valuri, sfantu Gabriel canta ceva foarte hot, cheflii au pus de-un campionat de table turcesti (cineva a propus sa jucam sah, dar nici de data asta n-a fost cu putinta, si tot din cauza lu Pisica). Pe scurt spus, toata atmosfera evoca o petrecere de burlaci din epoca victoriana.
Si-n toiul petrecerii in usa se auzira trei batai. Pisica a zbughi-o de langa zaruri sa deschida usa si-n cateva secunde in sala mare a templului isi facura aparitia Sfanta Treime. (Sfanta Treime vine mereu ceva mai tarziu, ca vedetele, avand cei mai multi adepti).
- Ho-ho, rase Iisus, vad ca va distrti pe cinste.
- Cine Bate? intreba Dumnezeu instapanindu-se pe o ceasca cu ceai si indreptandu-se spre masa de joc.
- Loki, se grabi sa raspunda Sfantul Francisc cu ochi sclipiciosi.
- Ce sa-i faci, zise Loki cu falsa modestie, daca am zar din osul lui Dumnezeu…
Si adunarea incepu sa hohoteasca.
Si dupa ce hohotele se stinsera, pe sifonier se auzi un fosnet. Erau aripile Duhului Sfant. Si Pisicu, dintr-un singur salt, l-a prins si si-a-nfipt coltii in gatul lui. Si camera se umplu de gratie. Si, inainte ca cineva sa poata reactiona, Pisica sari si ea pe sifonier, sa ia parte la festin. Si Pisicu si Pisica si-a manjit boticurile de har. Si peste lume s-a lasat o tacere adanca. Si din cand in cand emai auzea cum trosnesc oasele porumbelului.
Si fostii cheflii se gandea fiecare la ce conflict diplomatic o sa izbucneasca, iar io ma gndeam deja sa vestesc mobilizarea in Nepal si sa pornim in gavagaiada anticrestina. Si tensiunea crestea pe masura ce din porumbel nu mai ramanea nimic.
Si-n cele din urma Iisus nu s-a mai putut abtine si-a izbucnit. Si radea asa tare ca ne-am gandit ca poate a innebunit de durere. Si, colac peste pupaza, a inceput sa hohoteasca si Dumnezeu. Si din hohotele celor doi s-a nascut un porumbel cu cioc de smarald. Si porumbelu a falfait din aripi si s-a asezat pe-un umar al lui Shiva. Si chefliii a ras a usurare si s-a intors la masa de joc.
— scris de gavagai
savoir faire
ma bucur ca gavadai se ofera sa ma ajute in problema disparitiei fratelui meu. dar, din fericire, sambata dimneata, cand m am trezit, fratele meu se metamorfozase in desen animat. mai precis in omuletzu lu gopo. ceea ce e foarte convenabil pentru ca il pot pune la punct intre paginile cartilor. nu stiu dc tu ai vorbit deja cu broasca in cauza, sau pur si simplu, or mai fi si alti dumnezei ghidusi si indeplinitori de dorinte ascunse :D
cat despre Duhul Sfant, e bine ca mai face Pisicu pe nebunu la chefuri antologice, asa se mai reitereaza cate o teogonie. :) si ca Duhu’ Sfant se renascu din rasul celorlalti doi participanti la Sfanta Treime, io zic ca i prinde bine. e ca si cum ne am imagina ca Aristotel chiar a scris a treia parte a Poeticii… si nu s a facut de RAS.
toate bune!
gavagai
hiiiii, daca s-a transformat in omuletul lui gopo poti, te rooooog, sa-i smulgi cele trei fire de par? nu le-am suferit niciodata.
nu, n-am vorbit cu broasca, am vorbit cu vrajitoarea.
nu, ala n-a fost un chef antologic, mai degraba antilogic – daca rezist sa nu ma cenzurez si sa sterg calamburul asta ieftin
da, asta-i un mare adevar, duhul sfant e ras. un mare hohot de ras