γ
Home » Fictiuni » Noua revolutie stiintifica » O pagina secreta din istoria masoneriei: Loja Tapiterilor

O pagina secreta din istoria masoneriei: Loja Tapiterilor

Masonii sunt mistici veritabili. Ei cred ca Dmnezeu a creat lumea, prin cuvant si inteligenta. Ca a codificat apoi acest cuvant si aceasta inteligenta in Cartea Sfanta. Ca a revenit apoi asupra propriilor pasi, a decodat cuvantu si inteligenta si le-a tradus in cifre – cifre dupa care vechii evrei au construit Templul (din Ierusalim). Masonii cunosc aceste cifre; puterea lor e deci divina; stiu sa faca si sa desfaca lucruri; stiu ce trebuie sa faca pentru a domina lumea.
Tapiterii, pe de alta parte, sunt mai pragmatici si au renuntat la romantismul masoneriei antice si acceptate. Ei nu vor puteri divine. Ei spun ca suntem muritori traind intr-o lume care exista deja in momentul in care ne nastem. Ca nimic nu poate schimba aceasta stare de lucruri. Ca tot ce putem face e sa incercam sa ne croim un drum in aceasta lume si sa ne tinem cu dintii de el. Si ca, pentru a-ti croi acest drum, e preferabil sa ai in vedere mai degraba puterea seculara decat puterea divina a facerii si distrugerii lumii.

Loja Tapiterilor a fost fondata in 1321 de catre Marele Maestru Louis Nicod. Era un om de viata, catolic, tatal a 5 copii si proprietar al unui atelier de tapiterie. Manca bine si bea sec. <Da, traduc textu din franceza.> N-a fost bolnav niciodata. N-avea dusmani. In felul de-a fi, era franc si just, cu o morala un pic maniheista pentru sensibilitatea noastra moderna. Putin filosof, putin chefliu, Jean Nicod lasa impresia de a fi fost imaginea perfecta a unchiului pe care ni l-am dorit cu totii.

Ideea de a fonda Loja i-a venit lui Louis Nocid la 3 ani dupa ce a devenit tapiterul Regelui. In secolul XIV materialele de tapitat erau rare. Blugii nu fusesera inca inventati. Pantalonii oamenilor erau facuti dintr-o panza aspre, care strica panza ce acoperea scaunele. Armurile sfasiau saltelele. Spadele ciupeau canapelele, iar malana (asta-i un fel de vata) iesea si facea cocoloase pe pardoseala plina de praf, ceea ce nu era deloc placut la vedere (cu atat mai mult cu cat cocoloasele prafuite se transformau in soricei, ceea ce scotea damele din minti).

Nu e deci de mirare ca Nicod isi petrecea mai toate zilele la palat. Impreuna cu cei doi ucenici ai sai, viitorul Mare Maestru muncea din zori pana-n noapte. Isi neglija nevasta, care nu intarzie sa-si gaseasca un amant (un actor italian). Oboseala il slabi pe Nicod. Isi pierdu toata bucuria de a trai. Era clar ca lucrurile nu mai puteau continua asa. Avea nevoie de cativa angajati, umai ca nu-si permitea sa-i plateasca.

Si restul e deja legenda. Nicod a vandut cateva secrete, a angajat oameni, apoi a vandut alte secrete, si-a deschis alte firme si, vazand ca treaba merge, a fondat Loja.

In prezent, sediul Lojei Tapiterilor este la New York, in birourile din spatele bufetului din cladirea ONU. In organigrama Lojei, gavagai ocupa postul de Mare Pastrator al Bitului.

PS Raspund la comentarii un pic mai tarziu. Sorry for all the inconvenients.

— scris de gavagai

Imprimă

Textul acesta a fost publicat in data de 5. 02. 2008 la orele 1:31 pm, in sectiunea Noua revolutie stiintifica, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului. Cuvinte:

Medii contagioase:

Shortlink: http://www.gavagai.ro/blog/?p=904

Eşti aici pentru prima dată? Nu uita să te abonezi la feeduri.

Comentarii (5)

  1. nu stiu, io as zice mai degraba discipular :) textul era aproape scris acum multa vreme, numai ca ramasese neterminat; drept pentru care am dat rasol.

  2. Mie tare mult mi-a mai plăcut.

  3. Şi ştiu că e aiurea să postez comentarii în care să nu zic decât “Foarte frumos” sau “Lol”, etc, dar am simţit nevoia şi în plus uite mai scriu unul să mai cresc în topul exegetic

  4. da, si mie mi-a placut s- scriu, da creca mi-a placut mai mult de unchiul tau. asa de tare mi-a placut c-o sa-mi ramana mereu viu in minte

Comentează

* Câmpurile marcate cu asterisc roşu sunt obligatorii.

Atenţie: Uneori gavagai n-are ce face şi moderează comentariile.