Ei, ia sa-mi ziceti voi acuma caţior dintre voi li s-a inchinat o oda? Ei bine, lu gavagai i s-a adus o atare ofranda in versuri, si asta nu acum, cand are situri si altele, ci cand era mic si prost. Iata ce si cum:
Poezia, ca e vorba de o poezie, se cheama “Oda Marelui Indiferent” si a fost scrisa de Coco aka Andrei, despre care daca-ncep sa va povestesc o sa ziceti ca tocmai am terminat de citit cateva romane de Kerouac, Salinger si Panait Istrati, Dumnezeu sa-i ierte. O sa va zic doar ca pe vremeacand a scris versurile de mai jos si Coco era mic, si cred ca si prost, de-a fost in stare sa-ncropeasca asemenea rime:
Esti marele rebel in cruciada
Nascuta dintr-un suflet de ateu,
Dispus sa negi cu vorba si cu spada
Acest naiv concept de Dumnezeu.”
Asta vine di faptul ca, pe cand eram mic si prost, gratie eforturilor domnului Gabriel Liiceanu citeam Cioranski si faceam exercitii stilistice.
Esti adevarul consumat confuz
Intre absurd si visul tau color,
Si esti inevitabiliul obuz
Lovind puternic in destinul tuturor.”
Asta nu stiu de unde vine.
Retras in coltul tau, adeseori,
Iti savurezi pedant indiferenta,
Si, in vacarmul acelorasi valori,
Il pui pe Dumnezeu in fata cu Absenta.”
Asta zici ca-i gavagai.ro in blogosfera.
Gata, atata pot sa citez fara sa va-ngrozesc de tot.
Cu indiferenta,
gavagai,
Dumnezeu ales al Nepalului,
etc.
— scris de gavagai
Livialila
preadistinsule domn gavagai,
dvs. nu sunteti supus legilor psihologiei? nu va cunosc, de aceea imi permit sa va intreb. eu, o muritoare, incerc sa va inteleg, dar, vedeti dvs., domnule, intelegerea asta omeneasca opereaza cu niste procedee tare pacatoase… credeti ca ar trebui aduse imbunatatiri in acest sens, a propos? dar alta vroiam sa spun… si anume, referitor la intelegere, spre exemplu, preaminunatul dvs. discurs lambric ar putea cadea sub analiza psihologiei. ar iesi ceva de-acolo. o concluzie. limitata, ca orice eticheta. riguroasa. eu vreau sa stiu daca dvs. sunteti de inteles prin acest algoritm. sa stiu daca sa ma apuc de treaba. sau sa uzez de intuitie? sa sa inventez ceva? sau imi aratati dvs. calea? pt ca eu imi doresc sa va inteleg. sa inteleg informatia asta pe care incercati sa ne-o transmiteti. sau nu e informatie? se cheama altfel? e ceva total nou? sunteti extraterestru? vedeti, domnule, imi nasteti intrebari. deh, metehnele umanitatii.
cu deosebita stima si consideratie,
muritoarea
gavagai
preadistinsa domnisoara Livialila,
nu, eu nu sunt supus legilor psihologiei, fie si pentru simplul motiv ca psihologia e incapabila sa genereze qque loi que ce soit. (sau cel putin nu in sensul in care fizica genereaza legi. ceea ce numim “legi ale psihologiei” nu e intru nimic diferit de “legile astrologiei”). deci imbunatatirea pe care-o propun e sa ne suflecam manecile, sa renuntam la psihologie (total si temeinic) si sa scoatem “9595″ din grila de programe.
dar ce anume v-a starnit pornirile psihologizante? versurile lu Coco (care chiar sunt ale lui) sau decizia mea de a le publica aci? fiind dat faptu ca sugerati ca algoritmu (un soi de astrograma, sa inteleg?) mi se aplica mie, inteleg ca vreti sa va referiti la decizia mea de a publica versurile de mai sus. stau si ma-ntreb daca aceasta decizie nu poate fi explicata printr-o metoda mai simpla si mai putin primejdioasa. de pilda ca intentionez sa produc o reactie din partea abonatilor la feeduri. sau ca vreau sa impartasesc o descoperire printre foi vechi si aproape uitate. (desi stim amandoi ca urmaream doar sa-i aduc pe abonati pe blog).
nu, ceea ce incerc sa transmit nu e ceva inedit si obscur. incerc sa transmit exact ce am spus.
da, aveti dreptate, sunt extraterestru. Cum de-ati ghicit?
sperand ca am reusit sa raspund intrucatva interesantelor dumneavoastra intrebari si exprimandu-mi cuvenita contraconsideratie,
nemuritorul
Livialila
asaaa!!! banuiam io ceva, da’ acuma daca chiar un zeu mi-a zis, e clar: nu exista psihologie. e ca astrologia.
bineinteles, nu ramanem niciunde. aceasta concluzie o lasam mai departe. prea bine, domnule extraterestru!
cu multa stima-n contra-contra-consideratie.
gavagai
dar bineinteles ca ramanem undeva.
de-acum cu drag,
gavagai
Vlad
Au, pardon. Hai că mă întorc mai târziu.
Livialila
da’ de unde stii ca-s domnisoara? -blush
gavagai
@Vlad: de ce? pentru “de-acum cu drag”? dar cand scriu “hai va iubesc”?
@Livialila: :”> uite-asa, am avut io un presimţ.
Livialila
ramanem, da’ totusi nu ne oprim, c-asa-i frumos. da, sunt :) … presimturile nu te-nseala. te ghidezi dupa instinct?
tot cu drag,
subsemnata
gavagai
“ramanem, da’ totusi nu ne oprim”
deci snteti daoista? asta nu-i un presimt, e o-ntrebare.
nu, ma ghidez dupa intuitie. sunt o persoana foarte intuitiva :))
cu-acelasi drag,
gandit si
Livialila
nu stiu ce-i aia daoist. adica vroiam sa zic ca in locuri care te-mbie sa stai -sau situatii, sau oameni-, te misti p-acolo, ca nemiscarea nu e buna, e opusu’ existentei cre’ ca… si mai vroiam sa zic – pe de alta parte- ca daca ramai intepenit in niste chestii, idei, nu te mai misti; cum sunt definitiile despre viata, spre exemplu, sau cate alte asemenea lucruri. da’ daca ramai la o concluzie si te joci cu ea, faci analogii, ramifici, iarasi, te misti.
gavagai
daoist e un soi de functionar in administratia drumurilor si soselelor din panteon. ca toti birocratii, daoistii se dau in vant dupa paradoxe.
da, tu chiar ai dreptate, e bine sa ramai, da daca nu te misti incepi sa-ntepenesti; e ca-n tren, mai iesi la o tigara, mai dai un telefon. maaaaama, am un talent oribil de a face prozaice toate lucrurile. nu puteam sa zic si io de heidegger si incremenirea in proiect? despre credinta si cercetare si despre cum a crede e gratuit, iar a cerceta costa sudoare… foarte urat.
cerandu-si scuze, subsemnatu
Livialila
e, o fi cu sudoare. da’ si ce daca. sudoare-n vant, se poa’ si-asa. hai te rog io nu ramane incremenit in d-astea. mai bine da-i cu prozaicu’ (citisem prozac si ma speriasem).
pai da te dezmortesti. imi imaginam azi ca fac stretching in aer, ca mereu indoi cate ceva. un cot, un genunchi… vreau si io sa ma intind… bine de tot. sa mi se reaseze vertebrele. sa devin elastica. clar, tre’ sa ne luam dupa pisici, vorba ta. ca ele se-ntind asa si cre’ ca le e tare bine. ah, s-or intinde ca stau prea mult ghemuite pe calorifer?
gavagai
foarte frumos suna “sudoare-n vant”. am sa tin minte. bine, atunci raman prozaic. (adica banal, ca mi se pare c-asa zice dictionaru de sinonime).
cu antidepresive n-am avut experiente. doar cu anticonvulsive, da nu pentru convulsii, ci pentru dezordini bipolare.
foarte frumos ca faci stretching in aer, dar unde? la birou? vezi ca colegii poate sa fie si rautaciosi :) mai bine sa te-ntinzi asa, complet si cu pofta. am incercat io intr-un birou, iar colegii s-a simtit foarte ingusti in vederi si n-a mai avut chef sa fie rautaciosi. daca te-ntinzi cu pofta, osa fii si mai elastica.
da, in multe ar trebui sa ne luam dupa pisici (noi pierzand cumva, in istoria naturala a speciei, sentimentul firescului).
nu, cred ca pisicile se-ntind numai de placere. uite, azi dimineata Pisica dormea lipita de mine si invelita pana la barba si era perfect intinsa si relaxata si cand s-a trezit s-a uitat la mine, a inceput sa toarca, s-a ridicat, a cascat si s-a intins si maaaaaama, ce-i mai placea
Livialila
nuuu stretching in aer imi doresc eu sa fac, da’ n-am cum. adica sa fiu efectiv in aer si sa trag de mine pana ma lungesc si-mi reasez oasele. ar intra aeru’ pe la incheieturi, apoi te simti mobil rau. cre’ c-ar fi tare marfa.
da’ stii exercitiu’ ala de la educatie fizica? cand ne punea sa ne indoim, sa tinem genunchii perfect intinsi si sa atingem cu capu’ cat mai jos, inspre glezne? asta da, o fac.
tu faci sport? :)
gavagai
nu mai bine levitezi? ca e si mai reconfortant. uite aici si aici :)
da, stiu exercitiul ala, a fost un cosmar. nu stiu cum de poti sa-l faci. adica fizic cum de poti. brrrrr. (btw, prin anii 30 in paris facea furori o tanara din romania care se purta cu corpul ei ca gimnastele din china – si, printre altele, prefera sa mearga in maini; adica-i mai tare ca balerinele lu degas)
da, cum sa nu fac sport? ma dau cu scaunu, facexercitii cu covrigu de cauciuc (asta-i pentru bareu), dau telefoane sa aranjez meciuri de baschet. n-am ajuns chiar sa merg la sala, ca Vlad, da orcum obtin rezultate similare.
si ce alte sporturi mai faci?
Livialila
stau cu picioarele sus, pe soba. si mai fac si podu’. de-a-mpicioarelea mai greu. si cam asta… de curand am invatat sa-not.
cum sa levitez ce-am?! deci io nu le am cu d-astea pfff. da’ am citit o carte-interviu “the art of hapiness” cu dalai lama. era un psihiatru care-i lua interviu’ lu’ dalai, un psihiatru american. in rest nu ma pasioneaza…
gavagai
maaaaaaama, chiar ai invatat sa-noti? mi se pare mai greu decat sa levitezi. daca ma-nveti sa-not, te-vat sa levitezi.
Livialila
deci stii cum am facut? am tras cu ochiu’. nu-s o pro’, da’ ma descurc. si stii cum poti sa faci ca sa nu iei apa? iei labe d-alea le pui in picioare, ochelari de apa care sa aiba inchizatoare si la nas si un bat d-ala de-l pui in gura si respiri aer prin el a! si inotatoarea d-alea gen pt picioare da’ la maini. asa era unu’ p-acolo si-l invidiam. da’ pot sa te invat si io daca tii neaparat. oricum, io nu vreau sa invat sa levitez. ti-am zis ca nu le am cu d-astea.
oricum e atat de marfa-n apa! io am invatat cand bagi capu-n apa, dai odata din picioare si din maini, apoi scoti capu’, iei aer, iar pui la loc, in apa si tot asa. ala bras e mai naspa de-aia ti-am dat exemplu’ cu echipament, ca sa n-ai stress ca-ti intra apa.
pluta e iarasi tare! da’ tre’ sa stii cum sa stai. io as vrea sa invat delfinu’. mama sau sa faci scubadiving!!!
gavagai
maaaama, cica nu esti pro… lasa, cred c-o sa ma multumesc cu levitatu, ca atunci cand am jucat baschet si-am inceput sa levitez prin sala
succes cu delfinu :)
Livialila
nu-s pe bune. da’ ce repde te lasi pagubas. in fine, poate nu ti-o placea asa mult sa te balacesti prin apa.
adica “slem danc”? :)
gavagai
pai nu ma las repede, nici nu stii cata ap-am inghitit pana sa ma las pagubas…
da, adica slem danc. deh, ce vremuri
Livialila
am jucat si io oleaca baschet. deci vin driblez driblez si se pune ala din echipa adversa sa-mi ia mingea/ sa ma pareze. ei bine io in loc sa driblez in continuare, fentand, ma pierd cu firea si dau pasa!!! tu stii sa fentezi?
gavagai
io fac altfel, deci vin driblez driblez si vine adversaru in fata mea si trec mingea pe la spate sau ii trec mingea printre picioare sau fac o pirueta sau, daca e bun, fac cea mai simpla fenta posibila si il depasesc. daca vreau sa pasez, prefer s-o fac c-o fenta de privire (te uiti la faina si dai pasa la slanina). da cel mai tare-mi place cand patrund frontal si-mi rasar in fata doi adversari si sar printre ei fentandu-i in aer, primul pe bataie si al doilea in zbor.
maaama, ce chef mi s-a facut sa joc baschet. brrrrr
Livialila
:)) la naiba! deci tu chiar le ai. pai da asa se face.
deci vreau sa zic ca io eram innebunita si cand eram prin clasele 5-8, unde invatam io erau tare mandrii astia de echipa de baschet. adica era liceu da’ avea si 5-8. si ma culcam la 9 la 10 la cat m-oi fi culcat, da’ era pe pro tv la ora 1 noaptea meci nba. si io nu puteam sa rezist pan’ la orele alea :) asa ca beam multa apa ca sa ma duc la toaleta si sa prind meciu’ de baschet :))) . ca n-aveam ceas cu alarma, pfff. si oricum cre’ ca de mica am fost adepta naturismului :)) .
gavagai
da, chiar le am. mai precis chiar le aveam, ca nu mai sunt sigur de facultatile mele.
maaaaama, ce vremuri. in ultimii ani nu m-am mai uitat nici macar la all star game. nici macar duminica trecuta. foarte trist.
:)) traiasca naturismu. traiasca. traiasca. de trei ori traiasca. zici ca-i la mario, la sala dalles, c-asa auzeam ca se-ntampla.