[guest blogger Regina Goldberg]
Chipul ei era de o frumusete perfecta. Ochii ii erau verzi si departati, pleoapele lenese, marginite de gene lungi si innegrite cu mascara. O frunte frumos boltita se scurgea catre un nas fin. Buzele, mai putin senzuale decat mi-ar fi placut,
eru lipite, constranse sa ramana astfel de nuditatea mintii ei. Obrajii, cu piele bine intinsa, aveau aceeasi stralucire mata si rece ca si ochii. Urechile, mici si lipite de craniu, abia se ghiceau dupa suvitele roscate, prinse cu o chestie la spate. In ansmblu, fata ei triunghiulara exprima o frumusete rece si prostie.
Gatul ei avea o suplete stranie, data nu de subtirime ci de altceva. Sanii erau de dimensiuni medii si se ascuteau catre varfuri – am stiut asta din prima clipa. Mi-a facut placere sa-mi imaginez buricul ei rotund si abia adancit, desi atunci il vedeam altfel decat e. Soldurile pline si picioarele arcuite simetric o feminizau inca mai mult. Gleznele subtiri si degetele de l picioare rotunde, trandafirii si dulci intregeau portretul femeii perfecte.
— scris de gavagai