Vorbeste-mi roz

Vine o zi, in viata fiecarui cuplu, in care fata ii cere baiatului sa-i vorbeasca roz. Si nu numai in viata cuplurilor in care fetele sunt indemnate la asta de reviste cu pagini lucioase, ci si in cea a celor in care fetele stau cu nasul nepudrat in reviste cu formule chimice. Vorbitul roz, dupa toate probabilitatile, este un fapt natural, la fel ca si caracterele sexuale secundare.

Inainte sa trec mai departe, sa va zic ca prin “vorbit roz” inteleg tipul ala de discurs agreeat de fete (soapte, asigurari in amor, un ton pitigait pe care te-adresezi de regula sugarilor). <Intre crosete fies spus, trec printr-o perioada de inventii lingvistice cum rar ne-a mai fost dat sa vedem.>

Problema vorbitului roz esteuna extrem de spinoasa in natura, dupa cum se va vedea pe parcursul acestui text: problema vine din aceea ca barbatii partiipanti la cupluri sunt incapabili sa vorbeasca roz. Dar femeile sunt programate genetic sa vrea sa li se vorbeasca roz. Iar barbatii, din aceleasi motive genetice, sunt incapabili de asta. Deci, in final, natura este potrivnica cuplurilor. Imposibilitatea cuplurilor este deci o lege a naturii.

PS O snoava

Cineva: Calitatea ta cea mai mare e ca faci femeile sa rada.

gavagai: Unica.

Cineva: Hai, ma, ca nu e unica… Le mai si seduci si dupa aia le abandonezi.

gavagai: Sunt un individ abject.

Cineva: Nu?

gavagai: Ndap.

PPS textu-i asa de dezlanat c-a fost scris in trei momente diferite, ca mereu uitam sa-l termin si dupa aia-mi era lene sa recitesc ce-am scris cu ocaziile precedente.

— scris de gavagai