In lucrarea Economia basmului, gavagai Propp urmareste modul in care sunt folosite resursele in literatura fantastica.
Punctul de pornire al studiului este constatarea ca in literatura fantastica, la fel ca si in marxism, resursele sunt inepuizabile. Autorii fantastici pot sa-si imagineze orice le trece prin cap fara sa-i coste nimic (dupa cum am mai notat cand vorbeam despre cruzimea lor).
Or, in realitatea literara – dupa cum ne-o dovedeste practica lecturii, basmele si celelalte specii fantastice sunt de-o austeritate intristatoare. Nici un element fara rost, nici o piesa de decor, nimic, nimic. Autorii fantastici sunt ca nite gospodari chibzuiti, folosind resursele cu o parcimonie deloc nobiliara (ca sa nu-i zic altfel).
Teama de baroc a autorilor fantastici e o trasatura paradoxala, oarecum similara tristetii cronice a comicilor. Daca te obosesti sa privesti critic un basm, ai senzatia ca-ncerci sa dibuiesti locurile in care trebuie sa intre suruburile unui birou de la Ikea. Nimic in plus. Nimic, daca ai noroc, in minus.
Concluzia cercetarii intreprinse de gavagai Propp este tulburatoare: motivul pentru care oamenii au prins gustul literaturii fantastice este anume ca aceasta le satisface o anumita necesitate; in termeni mai precisi, este vorba de necesitatea de a se asigura ca lucrurile in lume au o oranduiala, ca nimic nu-i lasat la voia intamplarii.
Posedat de demonul curiozitatii, gavagai Propp isi duce mai departe investigatia, dezvaluindu-ne alte lucruri surprinzatoare. Pentru inceput, autorul observa ca sus-zisa necesitate a oamenilor contrazice total realitatea, dupa cum ne-o dovedeste lectura cartii lui Suppes (Metafizica probabilistica, disponibila cu 1 leu in anticariate) si mai ales postulatul lui Kronski ( care ne spune ca in campul posibil al uneicuante exista cel putin un punct imposibil, in care cuanta se-ntampla sa nu se afle).
Aceasta contrazicere a realitatii, subliniaza in continuare gavagai, vine din ignorarea legilor fizice, atat de catre autorii fantastici, cat si de majoritatea cititorilor lor.
Dimensiunea prospectiva a studiului lui gavagai Propp consta in sugestia ca este nevoie ca cineva sa-si ia inima-ntre dinti si sa faca literatura fantastica in conformitate cu legile fizice si contrazicand logica economiei basmului.
Epilogul lucrarii este personal. Autorul isi aminteste despre cum i-a picat lui la bac Tinerete fara batranete si viata fara de moarte si cum a zis el acolo despre teoria relativitatii (idee pe care a regasit-o mai tarziu la Solomon Marcus). Isi mai aminteste si de entuziasmul cu care a primit ideea presedintele comisiei (care preda la facultatea de fizica) si cum a imparit scrumiera cu acesta pe o terasa unde, hodoronc-tronc, se gasea amandoi band bere dupa o alta zi de bac.
Economia basmului este o lucrare ce se adreseaza publicului cultivat, studentilor la litere, creativilor si mai ales autorilor fantastici. Un must have.
— scris de gavagai