Acesta este un capitol ratat despre Ivan Ivanovici, in care eroul ar trebui sa mearga la spital. De fapt l-am scris doar ca sa ma aflu-n treaba, cand asteptam pe un coridor. Acestea fiind zise, n-o sa ma supar daca nu-l cititi.
Pe locuri, fiti gata, incepem:
- Auzi, Ivan Ivanovici? intreba Foma Feodorovici.
- Aud, se grabi Ivan Ivanovici sa-l linisteasca.
Ivan Ivanovici n-avea nici un motiv sa n-auda. Statea linistit in biroul lui si inventa o noua formula de impozitare indirecta, iar pe chip incepea sa i se deseneze un zambet din cine stie ce ratiuni economice.
- Uite, continua Foma Feodorovici, ti-am facut un pocinog.
- Hm, mormai Ivan Ivanovici amintindu-si de excursia-n care-l tarase Foma Feodorovici.
Lui Ivan Ivanovici nu-i placeau pocinoagele in general, si in special cele care i se-ntamplau lui. Cand i se-ntampla vreun pocinog (fie din cauza lui Boran Viandovici, de care nu putea scapa ca de-o raie, fie din cauza lui Foma Feodorovici, care-i era sef si deci n-avea ce-i face), Ivan Ivanovici cadea pe ganduri si nu mai era atent la ce se-ntampla in jur, nimerind in alte pocinoage, de data asta involuntare.
“Lucrurile-n viata”, gandise Ivan Ivanovici intr-o dupa-masa ploioasa, “cad in valuri, ca bolovanii”. Iar gandul asta il ajuta adesea sa se resemneze.
- Ce pocinog mi-ati mai facut, Foma Feodorovici? intreba Ivan Ivanovici cu glasul inmuiat de resemnare.
- Pai te-am propus la titlul de “Unul din cei mai sanatosi 100 de oameni din Minsk”, raspunse Foma Feodorovici cu glasul lui de bucurie energetica.
- Ce titlu o mai fi si asta? se minuna Ivan Ivanovici.
- E un titlu recent, il asigura Foma Feodorovici. Acordarea lui va avea loc la zilele orasului Minsk.
- Si unde-i pocinogul? intreba Ivan Ivanovici un pic confuz.
- Nu-i nici un pocinog, rase Foma Feodorovici. E doar un fel de-a spune.
- Hm, mormai neincrezator Ivan Ivanovici, in timp ce Foma Feodorovici de-abia se-abtinea sa nu rada si mai tare.
Ivan Ivanovici nu vedea ce-o fi gasit de ras Foma Feodorovici, dar era suficient de inteligent incat sa fie convins ca acesta ii ascunde ceva.
- Foma Feodorovici, cred ca-mi ascundeti ceva, zise Ivan Ivanovici convins in credinta sa.
- Da, Ivan Ivanovici, va ascund, zise Foma Feodorovici pe cel mai grav ton la care era in stare sa coboare.
Ii disparuse pana si zambetul ironic si cald pe care i-l daruia vederea lui Ivan Ivanovici, ceea ce-l facu pe cel din urma sa-nceapa sa se-ngrijoreze.
- Va rog sa-mi spuneti imediat ce imi ascundeti.
– Va ascund doua lucruri, spuse Foma Feodorovici pe un ton la fel de grav. Va ascund un sac de cafea pe care l-ati produs vinerea trecuta; in mod exceptional, cafeaua e nemaipomenita, zici ca-i indoneziana. Si va mai ascund ca azi veti primi o prima, pentru ultima ecuatie pe care-ati inventat-o.
- Hm, si facetit atata tevatura pentru un sac de cafea si-o prima? intreba Ivan Ivanovici manios. Din partea mea, puteti sa le pastrati pe-amandoua.
- Sacul am sa-l pastrez, rase Foma Feodorovici in timp ce biroul se umplea de aroma de caea indoneziana. Cat despre prima, du-o la banca, sau unde ai chef.
- Pai bine-atunci, se linisti Ivan Ivanovici.
- Bine, intari Foma Feodorovici, in timp ce aduna cu grija cafeaua indoneziana pe care Ivan Ivanovici tocmai o produsese.
(Cand era manios, Ivan Ivanovici rasnea cafea indoneziana; in restul timpului, cafeaua era robusta si semana la gust cu cea mexicana. Intr-un singur rand, cand toate gandurile i-au fost clare si distincte unele de altele, Ivan Ivanovici reusise sa produca o punguta de cafea cubaneza, ceea ce i-a dat lui Foma Feodorovici speranta ca, poate, intr-o zi va avea parte si de niste cafea cubaneza, cum bause el intr-o vara la Baku.)
- Aaaaa, isi aminti Foma Feodorovici pe cand dadea sa plece, ca sa poti primi premiul trebuie sa mergi la spital.
- La spital? Ce sa caut la spital? Doar nu sunt bolnav.
- Pai tocmai de-asta trebuie sa mergi, zambi patern Foma Feodorovici. Trebuie sa faci analize ca sa dovedesti ca esti sanatos. Hai o zi buna.
Ivan Ivanovici nu prea pricepea de ce trebuie sa se duca la spital. Ca doar la spital ti se spune ca esti bolnav, nu ca esti sanatos. Incurcata treaba.
“Trebuie ca Foma Feodorovici ma suspecteaza ca sunt bolnav”, gandi Ivan Ivanovici. Si se intoarse linistit la ormula lui de impozitare.
***
La zilele orasului, Ivan Ivanovici primi titlul de “Unul din cei mai sanatosi 100 de oameni din Minsk”, cu distinctia speciala “Poate chiar cel mai sanatos”.
Gata, asta a fost capitolul ratat. Poate am sa revein intr-o zi asupra lui, sa reiau finalul, sa-l refac pe unde m-a lasat suflul… Da pan-atunci prevad ca mai e. Ei, cum vi s-a parut?
Textul acesta a fost publicat in data de 7. 01. 2008, la orele 12:29 pm, in sectiunea povesti, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului.
“Lucrurile-n viata cad in valuri, ca bolovanii”. adevaraaat:))
mi s-a pürut ambiguă partea cu cafeaua.
( cand spui de la inceput ca ceva e ratat, mie asta mi se imprima în cap şi apoi nu mai ştiu gândi obiectiv, daca spuneai “un capitol asa si asa sau de care nu sunt mulţumit, altul e impactul:) )
Daca bei cafea, nu esti neaparat mai sanatos.
pai nu, daca bei un sac intreg odata.
Si te apuca si problemele la ficat !
ivan ivanovici nu bea niciodata cafea. el bea ceai. ivan ivanovici doar produce cafeaua, prin sinteza umana, iar asta il deranjeaza foarte tare.
una peste alta, sanatatea lui vine din modul de viata frugal la care simplitatea mintii (candoarea?) il obliga :)
@puck: capitolul este ratat prin aceea ca nu va intra in carte :)
partea cu cafeaua se datoreaza cafelei mizerabile din automatul de pe holul pe care asteptam cand am scris textul; in prima versiune paragraful era mult mai lung, cu digresiuni despre cafeaua din chile (dezgustatoare) si comparatii intre diverse soiuri. brrrrrr…
place.
e pentru copii, nu?
nu, din pacate nu-i pentru copii.
n-am avut niciodata tupeu sa scriu pentru ei. cine stie, poate cand mai cresc