Masina timpului

Acum aproximativ jumatate de an ma gandeam c-ar fi poate nimerit sa scriu ceva despre masina timpului. Am inventat un scenariu dragut si dupa aia am uitat sa mai trec textu pe hartie.

Acum aproximativ o luna iar m-am gandit sa scriu despre masina timpului. Si-am inventat alt scenariu, cel putin la fel de dragut. Da dupa aia iar am uitat sa scriu.

(Postul de fata este deci 2 texte si un metatext.)

Ideea de a scrie metatextu mi-a venit aseara, cand am gasit in reportofon o notita cu al doilea scenariu. Dupa aia mi l-am amintit si pe primu. Si-asa a aparut postul de azi.

Scenariul 1

Masina timpului a fost inventata de o casa de productie, pentru a satisface pretentiile absurde ale unui reclamagiu isteric. Exasperati de tipetele ascutite ale reclamagiului, oamenii din casa de productie s-au asezat in fata plansetei si a hartiei de calc si, dupa o o saptamana si un bax de cafea, masina timpului era gata. In faza initiala, scenariul era mult mai dramatic si aproape savuros, dar timpul scurs de-atunci si intamplarea a facut sa nu tin minte mai mult decat ideea principala.

Scenariul 2

Masina timpului a fost inventata de un inginer roman din anii 84. Ingineru lucra la Republica si ducea o viata grea, neavand rude la tara; in plus, nevasta-sa era o gaita de prima mana, tragea la masea doi ochi albastri, isi punea paru pe moate, fuma marasesti, purta capot inflorat si mereu o durea capu. N-avea servici si nici nu se ducea la cumparaturi. Cand se baga ratia de ulei, faina si zahar, il trimitea pe inginer.

Ingienru era o faptura stearsa si timida (intr-atata ca nici nu merita o descriere, ca pun ramasag c-ati uita-o pe data.)

Cand s-a dus imgineru sa ia ratia de ulei si celelalte, s-a nimerit ca responsabilu de la alimentara sa fie vizitat de-o nepoata din provincie. Si, dintr-una-ntr-alta, ingineru a ramas fara ratie.

Din disperare, ca-i era frica sa se-ntoarca la nevasta-sa fara alimentele de baza, ingineru a inventat masina timpului si-a venit in prezent, ca sa faca piata.

In mitologia urbana, inginerul cu pricina este cunoscut ca “Omul cu portocale”. Pai cam astea a fost cele doo texte si metatextu. Hai drumuri usoare.

Blocat de nameti, al vostru gavagai.

— scris de gavagai