De fapt nu sunt chiar snoave, ci bancuri. le numesc snoave doar pentru ca nu ma pricep sa zici bancuri. (btw, sa scriu intr-o zi si bancul cu oaia roz).
Deci Snoava 1 (auzita intr-un film):
Dumnezeu: Ma simt cam obosit, mi-as lua o vacanta.
Sf Petru: Pai hai.
D: Da, dar unde?
SP: Pe Luna?
D: Tzî. Nu-i atmosfera.
SP: Atunci pe Pamant?
D: Am fost acolo acum doua mii de ani, am agatat o tipa si oamenii inca vorbesc despre asta.
Snoava 2 (primita pe mess)
Usa: Cioc cioc cioc.
Iisus: Ma duc io sa vad cine e. (se duce) Cine e?
Allah: Allah.
Iisus: Tata, ai comandat tu shawurma?
Concluzii
In scris, bancurile se transforma in ceva aproape neamuzant. Nu mai predispun la actiune (actiunea de a rade), ci la reflectie.
— scris de gavagai