Stateam noaptea trecuta si ma gandeam la Ivan Ivanovici. Si la cat sunt de crud cu el. Ca sunt ingrozitor de crud.
In primu rand, ii dau sa manance rachitele si-l pun sa bea cantitati nesanatoase de ceai. As putea sa-i dau orice, icre de Manciuria sau roscove, dar nu, perseverez sa-l pun sa manance pasat si rachitele. Rachitelele sunt foarte acre, si-i de mirare ca Ivan Ivanovici nu se revolta, devenind antipatic.
Sau, in aceeasi ordine de idei, as putea sa-l fac pe Ivan Ivanovici cel mai bogat om din lume. Ca nu ma costa nimic s-o fac. (Scrisul fiind cea mai ieftina investitie din lume.) As putea sa-l fc cel mai inteligent, cel mai cult, cel mai frumos, cel mai vanat de femei. Repet, nu m-ar costa nimic. Ba chiar dimpotriva, cartea s-ar vinde in gara si s-ar citi pe sub banca in ora de chimie.
Cu toate astea, persist in cruzimea mea. Brrrrrr. Sunt o persoana cu care n-as vrea sa fiu prieten.
PS. Refuz sa ma dedau viciului analogiei si sa ma gandesc la cruzimea dumnezeilor.
Textul acesta a fost publicat in data de 20. 12. 2007, la orele 2:31 pm, in sectiunea jurnal, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului.
ai putea sa-i dai imaginatie in loc de imagini cu femei goale,
ai putea sa-i dai o biblioteca in loc de una bucata card, albastru ( ce credeti ca scrie pe cardul albastru al lui ivan ivanovici?),
si ai putea sa-l trimiti in ocolul culinar al pamantului in loc sa-l faci excursiofob.
este maestre?
incerc sa comentez, dar se pare ca nu fac ceva bine…. :(
gata, acum merge bine :)
da, as putea sa-l fac sa faca toate astea. da uite ca sunt crud si nu vreau.
ce scrie pe cardul albastru?
Nu ţi-e teamă că la un moment dat Ivan Ivanovici o să se sature şi o să se lepde de tine, şi o să ajungă personajul altora? Că s-a mai întâmplat. Nu crezi? Uite, hai să-l punem la încercare: omoară
omoara pe cine? pe gavagai? ivan ivanovici nu-i instare sa omoare nici o musca. cat despre plecarea lui, atata vreme cat nu suntem in mainstream, nu cred ca trebuie sa ne facem griji.
da-i foarte posibil sa se lepede de mine. si asta cat de curand. ca acum aproape doo mii de ani.
[...] Punctul de pornire al studiului este constatarea ca in literatura fantastica, la fel ca si in marxism, resursele sunt inepuizabile. Autorii fantastici pot sa-si imagineze orice le trece prin cap fara sa-i coste nimic (dupa cum am mai notat cand vorbeam despre cruzimea lor). [...]