Dragelor si dragilor,
incep ex abrupto si va spui ca ma cenzurez fix atata cat sa nu mai suport. Uite, chiar si-acuma, am sentimentu ca textu asta e doar un text, si nu o supapa slabita.
La inceput cenzura asta era stenica, imi dadea sentimentu de normalitate stilistica, era premeditata, cu criterii clare si deloc susceptibila sa dea nastere frustrarilor. Pe scurt, textele trebuia sa fie amuzante sau surprinzatoare. Si, desigur, de bun gust. Din cand in cand imi mai permiteam cate un rant, dar asta se-ntampla rar, ca ma gandeam ca n-aveti chef sa cititi parerile mele personale.
Apoi, timpul trecand, criteriile cenzurii au inceput sa fie neclare. Textele-a-nceput sa nu mai fie nici amuzante, nici surprinzatoare; in plus, ma feream sa scriu despre mine si despre parerile mele; si ma smteam vinovat cand ma surprindeam pe cale sa transform blogul asta in tabloid.
Au fost momente in care am vrut sa renunt la cenzura. Vedeam ca multe din textele care-mi placeau nebagate in seama, ca unele texte pe care le consideram “suspecte” se bucurau de multa atentie, si ca textele penale facea trafic. Criteriile cenzurii erau mai neclare ca niciodata.
Neclaritatea asta era de fapt o consecinta a ambiguitatii strecurate pe nesimtite in scopurile blogului. (Tare-as vrea sa pot sa nu ma cenzurez si sa va arat proiectul initial “gavagai.ro”. Da uite ca nu pot.)
Ambiguitatea scopurilor venea din acumulare. Spre deosebire de creatia altor indivizi care-a activat in mediul cultutural-artistic, creatia lu gavagai nu se-mparte in perioade bine delimitate. La gavagai lucrurile se aduna, se sedimenteaza, straturile se intrepatrund, iar in final nu mai intelege nimeni nimic. Si, cand se-ntampla asta, criteriile cenzurii, cum e si firesc, se inmultesc ca niste capete de hidra, pana cand nimic nu mi se mai pare demn de publicat. Tensiunea indusa de criterii fiina asa de mare, edificiul are putini sorti de rezistenta. Si-atunci incep sa va scriu toate prostiile. Si continui sa am frustari. Na, c-am scriso si p-asta.
Pentru sugestii si reclamatii, lasati un comentariu.
— scris de gavagai
puck
draga gavagai, Jos cenzura! :) sper ca asta a sunat putin incitant.
eu sunt fana din aia care citeste tot, dar care comenteaza nu asa de des pe cat mi-as dori din motive simple: daca imi place textu, rad dar de multe ori nu imi vine si ceva inteligent in minte ca sa pot lasa comentariu. care trebuie sa fie frumos.
m-am tot gandit la ce se intampla chiar si inainte sa aflu de cenzura, bat-o vina. mi-am dat seama ca ai multe idei si poate trag toate de tine si uiti de ele, apoi, caci devin plictisitoare.
mie imi place diversitatea:)
mie imi place sa trag cu ochiul in capetele oamenilor, de aceea imi plac si insemnarile personale
mai zic ca gavagai e de vina ca isi impune anumite criterii, nu zic sa fie fara, zic doar sa fie mai liberale.
si imi place si muzica si pisicu
si nu numai
deci
cum arata gavagai.ro in intentie?
Vlad
Interesant. Asta dovedeşte că gavagai e în bună măsură creaţia cititorilor săi. Ca orice dumnezeu.
gavagai
draga puck, iti multumesc pentru prea amabilele cuvinte, dar imi permit sa ma impotrivesc. Ca daca nu m-as cenzura, cine stie cum ar arata blogu asta. brrrrr, nici nu vreau sa-mi imaginez.
da, asa se intampla, am o lista de asteptare foarte lunga, insa si o lene pe masura; si-n plus am constatat ca uneori unele idei mi se par demne de publicat, iar alteori mi se par cel putin cretine.
cred ca, pana una-alta, am sa mentin starea de cenzura.
despre gavagai.ro in intentie, cred ca ar trevui sa scriu un post separat, ca-i prea mult de spus :)
draga Vlad, cred ca asta dovedeste numai pe jumatate, ca daca ar dovedi pe de-a-ntregu aici ar fi doua bloguri. ceea ce s-a si intamplat in cateva randuri, cu regretele aferente.
a propos de dumnezei, abia astept sa scriu despre idealismu si materialismu lor