A fost odata ca niciodata un negutator. Si negutatorul neguta sclavi. Si traia in zilele noastre, cand gresim sa credem ca nu mai exista sclavi pe lume.
Materia prima a negotului eroului nostru de azi era sclavii, iar musteriii sai se numea antreprenori. (Pun pariu ca-n clipa asta vreo 20 de cititori se gandeste ca textu-i despre ei, da iata ca n-are dreptate). Afacerea nu era foarte legala, dar, dintr-o lacuna a legii, nici pe deplin ilegala. Era o afacere ca aocare alta.
Negotul eroului textului de azi (hai la multi ani, daca aveti fetisuri nationaliste) era dupa cum urmeaza:
Mergea asa pe strada, punea ochii pe cineva si il si vindea ca mercenar sau ca sclav. Dupa aia se ducea la carciuma si statea acolo (carciuma fiind non-stop), pana ii venea iar cheful sa vanda pe cineva. Caci, daca stati sa va ganditi un pic,ce l-ar fi putut impiedica sa vanda pe cineva? Adica vreun necunoscut de pe strada?
- Uite, il vezi p-ala?
- Care, intreba antreprenoru?
- Uite, ala cu gatu stramb si geaca verde. Il vrei?
- Bine, se invoia antreprenoru.
- 5000, zicea scurt negutatoru.
Iar antreprenoru platea, isi chema oamenii sa-l captureze pe ala cu gatu stramb si geaca verde si pleca la birou sa-si vada de-ale lui.
De data asta povestea este neterminata, pentru ca negutatorul umbla inca liber in natura.
PS Daca vreti vreun sclav, dati-mi de stire.
PPS – Foarte neglijent e textu-asta, zise gavagai.
— scris de gavagai