Un copil cu mot in frunte priveste zambind de pe un afis. Fondul este alb. Copilul tine in gura o margareta si are aerul ca e foarte simpatic (daca-ti plac copiii in general). Daca tin bine minte, partea dorsala a copilului era destul de proeminenta. Sub copil, cu litere sans serif (accentuand impresia de minimalism), “Partidul Liber-Schimbist”.
(Inainte sa uit, sa va zic ca si CDR-u a incercat reteta afisului cu copil, numai ca de data asta copilul era sinistru si-l numeam “Satanel”. Da sa lasam lucrurile sinistre si sa ne-ntoarcem la PLS).
Partidul Liber-Schimbist s-a nascut in primavara lui 1990, a participat la alegerile din 20 mai si a obtinut 0,34%; in mod paradoxal, cu procentul asta a primit un loc in parlament; fotoliul a fost ocupat de Stefan Cazimir, doctor in Caragiale. (Tot atunci, Uniunea Liberala Bratianu a obtinut 0,27% si a primit tot un loc.) La alegerile din 1992 PLS a participat din nou, a obtinut 0,11% si n-a mai primit nimic.
Io nu stiu cat va mai amintiti de politica de la inceputul obscurilor ani 90. Io aproape am uitasem cu desavarsire perioada. Numai ca acum, cand mi se-apropie sfarsitul, parca imi revin amintirile. Anume astea.
Stefan Cazimir, doctor in Caragiale fiind, si-a amintit de politica lu Catavencu si-a facut o gluma de partid. In cultura mea generala, foarte limitata dealtfel, mai exista o singura gluma de partid, si anume Pogo Partei din Berlin, format din punkisti (3% la alegerile locale).
Dar in 90 lucrurile erau un pic diferite, iar imaginile de-atunci ma fac sa ma-nduiosez de cata naivitate poate sa-ncapa-n cineva. Ca, daca oamenii n-ar fi fost naivi, s-ar fi gandit in primul rand ca PLS propune esanjismul ca mod de viata. Si ca nu e prea diferit de Manifestul Partidului comunist, unde se propovaduieste abandonarea institutiei burgheze a familiei.
Devenind serios pentru o clipa, stau si ma-ntreb ce i-a manat pe oameni, in 90, sa voteze o gluma de partid? Si de ce scriu asta taman acum, intr-un asa context politic?
Ma rog, hai liber-schimbismu.
PS Fiti pe faza maine-dimineata, ca ne viziteaza cineva.
— scris de gavagai