Plopul e un copac falic si falnic. Creste drept in sus, adora sa fosneasca din frunze si vine din Canada. Creste intr-un an cat alti copaci care nu sunt plopi in 10.
In cultura romana, plopul s-a impus atentiei cititorului gratie talentului si geniului marelui nostrum poet national si universal Mihai Eminescu. Desi a scris inainte de inventarea lui Freud, Eminescu a sesizat caracterul falic al copacului. Atunci cand poetul spune ca trece seara pe langa plopii fara sot, el descrie in primul rand decaderea moravurilor publice in Bucurescii sfarsitului de secol 19, cand tot mai multi oameni practicau onania in vazul lumii.
Plopul s-a mai impus si atentiei soferilor, uneori in chip neplacut, caci trunchiul sau – desi din esenta moale si alba – poate sa spintece o capota. Acesti plopi au fost plantati pe marginea drumurilor ca urmare a unei decizii a Forurilor Competente, care aveau in vedere – pe de o parte – aspecte de ordin estetic si – pe de alta parte – indeplinirea planului cincinal. Ca o consecinta logica (de fapt materiala) a tulburarilor de strada din decembrie 1989, Forurile Competente au fost dizolvate. Asa a aparut anarhia pe drumurile publice. Anarhie fiind, n-a mai existat o autoritate care sa decida plantarea altor plopi. In locul plopilor au crescut insa panouri publicitare.
Spre deosebire de plopi, panourile publicitare prezinta dezavantajul ca sunt mai urate si mai tari. In plus, iti abat atentia de la drumul public, ceea ce nu reuseau sa faca plopii insirati ca niste soldatei anosti dand onorul. Toate panourile au in cap ideea fixa ca trebuie sa-ti atraga si sa-ti retina bruma de atentie de care mai esti capabil in lumea asta nevrotica si blazata.
Veneam saptamana trecuta de la Brasov. Mergeam cu 90/ora si nu ma tulbura nimic. Ma gandeam la ale mele si tocmai imi venise minciuna care sa-mi acopere escapada. Cred ca eram fericit. In starea asta m-a dibuit panoul. Il suspectez ca ma pandea de vreo 2 km, caci asta-i scris in firea pacatoasa a neamului sau. S-a ascuns cu grija si – cum veneam io asa ta-nam ta-nam si fericit – mi-a sarit in fata ca leoaica tanara iubirea chiar la intrarea-n curba. N-am mai apucat decat sa-njur (nu va spui cum) si sa franez. Am stat pret de 2′ cu mainile pe volan si incruntandu-ma la panou, dar el, in netarmurita-i nesimtire, ramanea impasibil.
Toate panourile raman impasibile. Tu le-njuri constiincios, te-nfurii, simti ca-ncepe sa clocoteasca berea din tine, iar ele zic sfidator
- Ce pilonu meu injuri atata? Ce dac-ai fi cazut in Prahova si ti-ai fi distrus masina ? Da-o-n ma-sa de masina, iti iei alta. De pilda asta pe care-o promovez eu.
Sau
- Sa-mi sara niturile dac-am vazut fraier mai mare ca tine. Si ce daca mureai ? Nu vezi ce scrie-aicea ? Daca nu stii ca moartea-i mai rentabila ca viata, inseamna c-ai trait degeaba. Tine minte, fraiere, daca-ti iei o asigurare completa, om o faci pe nevasta-ta.
Mama, ce mai urasc panourile-astea. Mai ales alea dintre cele 2 Timisuri, ca s-a vorbit toate-ntre ele sa-ti sara-n fata fix la intrarea-n curba. Scapa cine poate.
Un alt defect al panourilor este pasiunea pentru acea activitate eufemistic numita linguseala. Am cunoscut mai demult 2 panouri, pe undeva pe langa Cornu, care mi-l arata pe Adrian Nastase in compania unor pionieri si a unor pensionari. De la alegeri pana in momentul in care le-am cunoscut exista oameni care avusese timp sa faca si copii, da panourile-alea nu se-ndurase sa se lase jupuite. Partea buna e ca nu mai vorbeau decat unui singur om.
In fine, ultima hiba pe care-as sublinia-o e bavardajul. Panourile sunt ca amicii aia pe care nu-i inviti niciodata la un lichior, fosti colegi de facultate care se lipesc de tine ca ciunga de contracte si nu te lasa pana nu ti-au turnat toate realizarile lor din ultimii 5 ani, iar tu ai intarziat deja la o intalnire. A propos de-ntalniri. M-am intalnit zilele trecute c-un panou din Otopeni care-mi arata un text mai lung decat tot ce-am citit io vreodata. Chiar si-n Trabant sa fi fost, si tot n-apucai sa-l termini; un Rainman al literelor sa fi fost, si tot e indoielnic c-ai fi reusit sa duci treaba asta la un sfarsit satisfacator.
Hai lecturi placute.
— scris de gavagai