Creatia literara – teorie si practica

Creatia literara este acea ocupatie umana prin care din nimic apare ceva. De unde si borba “a face din rahat bici”, folosita in domeniul tehnic si in lucrul manual.
Din definitia de mai sus intelegem ca, la inceput, in mintea creatorului de literatura nu se afla nimic. Si din acest nimic, cu ajutorul unor procedee tehnice, creatorul face sa apara ceva, ca de pilda textul asta.
Aceasta definitie, desi adevarata, ridica problema importanta, si nume ca, daca la inceput in mintea creatorului nu se gaseste nimic si totul se reduce la procedee tehnice, ar fi indiferent ce text rezulta in urma procesului de creatie. Ar fi deci mult mai probabil ca procesul creator in care tocmai ma gasesc sa genereze alt text decat cel de fata. (Sansa ca textul sa fie chiar asta e de unu : la aproape infinit.)
Reformuland un pic, ceea ce vom numi “paradoxul scriiturii” suna astfel: “cand scriu, textul pe care il scriu e mai probabil sa nu fie textul pe care il voi fi scriind”. (da, stiu ca ultima constructie verbala nu exista, da uite ca tocmai am inventat-o din nimic; in plus, ea reuseste sa exprime cel mai bine subtilitatea paradoxului).
Din cate putem intui impreuna, acest paradox este o simpla constructie teoretica. In realitatea cotidiana a creatiei se-ntampla aproape tot timpu ca textele pe care le scriu sa fie alea pe care le voi fi fost scriind. Faptul acesta aparent banal (“evidenta”, cum l-ar numi profanii) se datoreaza numai si numai intamplarii.
Teoria hazardului in literatura (sau a “literaturii hazardate” cum o mai numesc nu fara o usoara adiere de batjocura) este interesanta prin acelea ca rezolva in mod cat se poate de elegant paradoxul scriiturii si explica in mod satisfacator plagiatul.
(Intre paranteze fie spus, plagiatul se explica astfel: e pur si simplu o intamplare ca X a rescris, tale quale si integral, un text de Y.)
Tragand linie, vom spune deci ca, teoretic, creatia literara e sa faci un lucru (din nimic) cu ajutorul unei tehnici.
Tehnica la care fac referire este practica creatiei literare.
In practica, pentru a face un text din nimic ai nevoie de cateva lucruri foarte simple: o hartiuta (daca se poate) alba, un toc rezervor si niste cartuse de cerneala. Uite casunt foarte obosit si-o sa se intample ca textul asta sa devina altu. Ca tocmai am pierdut sirul si mi-e cam somn, si-mi amintesc cum v-am mai scris despre o bucatica de hartie alba si despre ce faci daca ramai fara cerneala. Si-n textul ala eram chiar sincer, ca de fapt acolo am ilustrat practica creatieiliterare si nu-li vine sa cred cat de urate sunt frazele astea.
Cand amprimit cadou niste cerneala, saptamana trecuta, am fost asa de bucuros c-am bagat toate cartusele intr-o cutie de munitie. ma rog, cutia fusese de bomboane, dar am refolosit-o in practici literate. Si, de parca nu era suficient, m-am mai apucat sa-i fac si poze. Si, desigur, sa scriu furios.
Da, deci asta aveam sa va spui. Ca-i numai o intamplare ca textele pe care le scrim sunt chiar ele. Si ca, iata, textul asta deja nu mai este el insusi.
PS O alta practica a creatiei literare este cea ilustrata secvential in imaginile de mai jos. Secventele au mers aproape paralel cu scrierea cuvintelor de mai sus si s-au intersectat numaicand am dat niste scrum pe foaie. Gata, ma opresc ca-ncep sa-mi pierd aplombul.

1. La inceputul textului

2. Dupa primele doua paragrafe

3. Pe la mijloc

5. Aproape de final, inainte sa pun de cafea

— scris de gavagai