De ce este pisica animalul diavolului

La inceput, pisica nu exista. Asta se-ntampla pe vremea cand Diavolul era un inger banal si anonim, pierdut in Oastea Domnului.
In acele vremuri senine, universul era lipsit de telenovele si nepoluat de industrie. Lui Dumnezeu nici nu-i trecea prin cap sa-i inventeze pe oameni, ci-si vedea de treaba, curatand codurile lumii.
Dar intr-o zi Dumnezeu n-avu ce face si se juca in noroi. Si din noroi iesi Adam. Si mai tarziu iesi si Eva, dintr-un os. Si Adam si Eva, spre deosebire de celelalte creaturi care se multumea s-asculte cuvantul Domnului si sa se manance unele pe altele, s-a gandit in mintea lor sa inventeze limbajul, punand porecle creatiilor divine.
Vazand asa isprava, Diavolul sa dus la Dumnezeu si i-a zis dupa cum urmeaza dupa liniuta de dialog:
- Doamne, la ce-ai facut creaturile astea hulitoare? Nu vezi cum pangaresc tot ce-ating? Da-mi-le mie mai bine, sa fac o ferma cu ele si sa le dam de mancare la caii inhmati la carul soarelui.
- Ia mai bine pune-ti pofta-n cui! se rasti Dumnezeu care nu prea-l avea pe Diavol la lingurica. Nu vezi ce bine ma distrez jucandu-ma cu ei? Ia mergi tu si cauta-ti de treaba.
Si, cautandu-si de treaba, Diavolul se-mpiedica si cazu. Si, de ciuda ca toti arhanghelii si ostile de ingeri a ras de el in hohote, a jurat sa nu mai calce-n sfantul Rai. Si si-a facut o casa noua, in iad, si-a-nceput sa se tina de faradelegi. Asa au aparut eclipsele, asteroizii si fiordurile. Si peisajele-n general.
In ciuda faradelegilor, Diavolul era tot nemultumit. Ca tare-l mai pizmuia pe Dumnezeu pentru noua lui jucarie, care era Adam si Eva, si-ar fi vrut sa-si puna labele lui negre si cu unghii crescute peste masura pe ea. Si stand el si chibzuind, una-doua a inventat sarpele, ca sa se strecoareprintr-o gaura din gardul sfintei gradini a Raiului. Si dupa ce l-a intenta i-a zis ce si cum sa-i bage-n cap lu Eva ca sa muste din fructul oprit. Si Eva a facut intocmai cum a invatat-o sarpele. Si dupa aia l-a spurcat si pe Adam.
Vazand ca Adam si Eva e la cules de frunze de smochin si ca  se rusineaza ca e goi, Domnul a inteles ca muscasera din marul cunoasterii. Cunoasterea pe care i-o dadea marul era cea a binelui si a raului, iar Dumnezeu nu vroia ca oamenii sa muste ca sa n-aiba posibilitatea sa-i judece creatia. Simtindu-se astfel expus, n-a putut decat sa se manieze si sa-i izgoneasca pe cei doi ingrati din sfanta gradina a Raiului, condamnandu-i sa se duca la birou si sa faca ce-or sti ca sa aiba cu ce sa-si cumere salam si ridichi negre.
Vazand peste gard toata tevatura, Diavolul nu-si mai incapea in piele de multumire. C-asa se simte cineva a carui munca nu e in zadar. Oamenii insa, a caror munca este mereu in zadar, nu era deloc multumiti, ci mergea obiditi in cautarea altui salas. Si, din popas in popas, ajunsera pe pamant.
Printr-o intelegere tacita a tuturor fortelor cosmice, pamantul era al nimanui, ca terenurile din proprietatea statului. Iar Dumnezeu si cu Diavolul stia asta. Dar nici nu vroia sa-i lase pe oameni in pace, ca le placea sa se joace cu ei. Si Dumnezeu, ca sa-itina pe oameni aproape, a inventat religia. Iar Diavolul a trebuit sa nascoceasca altceva.
Dupa ce Dumnezeu a inventat religia, Diavolul a cazut pe ganduri. “Hm”, gandi, “lui Dumnezeu ii e usor sa inventeze religia, ca-i o poveste despre el si cum i-a facut el pe oameni. si oamenii-o sa se-ndrepte mereu spre el, ca o turma de roboti. Si n-o sa le pese ca-i lasa sa moara de foame. O sa-nceapa sa cunoasca tot felu de lucruri si-o sa le fie usor sa gaseasca de mancare.Si-atunci o sa aiba mai mut timp de religie. Si-o s-o bage si in scoli. Deci, cum ar veni, daca vreau sa-i opresc de la religie si sa-i trag spre mine, trebuie sa-i impiedic sa cunoasca.” Si in clipa aceea mintea Diavolului se lumina. Si nascoci pe data ceva de nerefuzat. Ceva cu blana calda si moale si care stie sa toarca. Si mereu are chef de joaca.
Si oamenii, vazand pisica, s-a-ndragostit asa de tare de ea ca nu le mai venea nici sa doarma ca sa nu o paraseasca.
Pisica este deci animalul Diavolului pentru ca nu te lasa sa cunoasti. Cum vrei sa dai pagina la o carte, cum sare s-o prinda si te-mboldeste sa te joci cu ea.

— scris de gavagai