In istoria imaginara a omenirii, visele de nemurire sunt perene. Scrisul insusi a aparut atunci cand oamenii au facut un efort de imaginatie, cautand cum sa devina nemuritori.
Ca sa nu credeti ca va zic prostii, amintiti-va-ti de epopeea lu Ghilgames, cand ii vine lu Ghilgames sa faca baie si lasa pe mal iarba nemuririi si i-o fura sarpele, de devine nemuritor iar Ghilgames imbatraneste ca prostu si-n cele din urma moare.
Dupa ce s-a descifrat cuneiformele, oamenii de litere a stat ei ce-a stat si s-a gandit si si-a zis ca, uite, Ghilgames a ramas totusi nemuritor, mai precis in memoria culturala a umanitatii, exprimata in manualul de literatura universala.
Patrunsi de credinta ca prin munca grea si pe branci va ajunge si ei in manuale, oamenii de litere s-a culcat frumos pe-o ureche, visand frumos la nemurire.
Iata insa ca, in cele din urma, lumea va disparea. Fie in2036, cand se zice ca pamantu se va ciocni cu un asteroid pe nume Apophis, fie mai devreme, fie mai tarziu. Or in cazul acesta calculelel si visele de nemurire ale oamenilor de litere se va dovedi gaunoase si seci ca nucile de anu-asta.
In conditiile mai sus prezentate, si daca nu ai norocu sa fii dumnezeu nascut sau facut, ca sa devii nemuritor trebuie sa te folosesti de un tertip. Stiind ca lucrurile se pastreaza in vid, cum am vazut in reclama aia la frigidere, ca sa te faci nemuritor e deci nevoie sa te urci in spatiu si sa te ingheti acolo, contempland sosirea lui Apophis si nemarginirea spatiului.
hai nemurire placuta. maine revin cu niste poze din nepal.
— scris de gavagai
Vlad
Haaaa, acest text este cumva o reclamă deghizată la pensii?
gavagai
da, dar pentru care fond? ca io asa as face un spot, cu simularea impactului dintre pamant si apophis