Poveste cu Fat-Frumos si Ileana-Cosanzeana

A fost odata ca niciodata Imparatul Galben. Si Galben-Imparat avea un fiu, pe numele lui de alint Fat-Frumos. Si Fat-Frumos era o nestemata in ochii parintilor lui, ca-l facuse la batranete, cand nu mai avea sperante sa faca copii.

Alintat si razgaiat de toata lumea, Fat-Frumos crestea ca o muscata la fereastra unei babute harnice. Incet-incet, anii trecand, baiatul de-mparat ajunse un flacau si jumatate, curat la trup si la vorba (gandurile nu le socotesc aici), si atat de frumos ca toata matusile din imparatie simtea ca le tresalta tensiunea de bucurie la vederea lui.

In ciuda acestor calitati, Fat-Frumos avea si un defect… hai, doua. Defectu cel mic era de vorbire, ca era un pic sasait, iar cel mare era ingamfarea si nesuferosenia.

Galben-Imparat si cu nevasta-sa, cat a fost in putere si orbiti de dragostea lor materna, n-a avut nevoie sa bage de seama la defectele odraslei. Insa, odata cu trecerea sirurilor de ani, s-a senilizat si-a devenit atenti la detalii. Si intr-o zi, framantandu-si palmele si simtind o durere adanca in cosul pieptului, Galben-Imparat ii zise lui Fat-Frumos:

- Fiule, zilele noastre de viata sunt numarate de-acum. Nu peste mult timp imparatia noastra va deveni orfana si va fi nevoie de o minte luminata si de-un suflet curat care sa-i conduca fraiele destinului. Noi tare ne-am bucura sa fii tu acela. Dar, ca sa fii tu acela, trebuie sa si meriti sa fii. Pleaca deci dara la fratele meu, Rosu-Imparat, si fa-ti ucenicia si apoi intoarce-te, ca sa te vedem cat esti de vrednic.

- Ssssssarumana, taticule, zise Fat-Frumos si o zbughi pe us-afara din sala tronului, ca sa-si faca bagajele.

Si dupa vreo saptamana, cand termina de-mpachetat, Fat-Frumos isi lua un slujitor de incredere (pe care l-a pierdut mai apoi la carti intr-un han) si pleca spre imparatia vecina.

In vremea aceea in tara lui Rosu-Imparat era zarva mare, iar la curte si mai si. Imparatia era pe picior de razboi cu Negru-Imparat, taranii amenintau ca se rascoala din cauza taxei pe liniste, iar Rosu-Imparat, colac peste pupaza, era indragostit pana peste urechi de fata lui Verde-Imparat, pe nume Simona.

Intr-un asemenea context erotic si politico-social, e limpede ca sosirea lui Fat-Frumos la curte n-a facut prea multe valuri.

- Si cine ziceai ca esti? intreba distrat Rosu-Imparat.

- Nu ziceam, raspunese Fat-Frumos cu glasul lui pitigaiat, ca n-am apucat.

- Pai spune-acuma, il imboldi unchiesu-su.

- Ssssunt Fat-Frumosssss, unchiesule, nepotu matale.

- Aaaaa, Fat-Frumos, zise Rosu-imparat dumirit. Esti fecioru lu Bej-Imparat…

- Nuuu, sari ca ars Fat-Frumos… Ssssssunt baiatu lu Galben-Imparat. M-a trimisssss la matale sasssss-mi fac ucenicia.

-Hm, zise Rosu-Imparat… Chemati delegatia taranilor. Mai repede!

Neocupandu-se nimeni de el, Fat-Frumos alese sa se cazeze provizoriu in grajd, printre slugi si martoage. Intristat ca nu mai era nimeni care sa se minuneze la poznele si boroboatele lui (de altfel nici nu mai facea pozne si boroboate, ci nimic), feciorul de-mparat se inchise-n sine si deveni palid, provocand accese de mila colocatarilor.

Apropo de colocatari, tot in grajd, langa un magar fara coada, locuia si-o baba natafleata, care-n tinerete fusese vrajitoare, dar fusese parasita de puteri dupa ce se-ndragostise de-un broscoi fermecat. Tot vazandu-l pe Fat-Frumos singur si trist, babei i se facu mila de el si-l intreba de vorba, cu gandul sa-l cunune c-o fata (ca baba era si codoasa). Si-auzindu-l ca-i fiu de-mparat (imparatel, cum ii zicea ea), ochii babei sclipira.

- Da pe Ileana-Cosanzeana o cunosti?

- N-o cunossssc, mamaie.

- Pai daca n-o cunosti pe Ileana-Casanzeana, inseamna ca nu cunosti nimic pe lume.

Fat-Frumos, care-avea si oaresce complexe si nu vroia sa treaca drept prost, incepu sa-si doreascacu ardoare s-o cunoasca pe Ileana-Cosanzeana.

- Ileana-Cosanzeana, zise baba, e verisoara ta buna, fiica lui Rosu-Imparat din prima cununie. E o fata exact ca-n povesti. A mai fost maritata, anu trecut, cu unu Costica, numai ca el s-a facut mercenar si-a murit la oaste. Daca vrei, poate sa fie a ta.

- Vreau, zise Fat-Frumos ca Carol Unu.

Auzind vrerea lui Fat-Frumos, baba fugi intr-un suflet la Imparatu Rosu si-i dete vestea cea buna (vestea era buna in sensul ca Ileana Cosanzeana era asa boccie ca mai degraba zici ca era Muma Padurii, Scorpia si Ghionoaia la un loc si nu se gasise nimeni care s-o vrea, nici macar un poet olog si chior pe care-l prinsese garda regala in nereusita “Razie pentru Princiarul Sot”).

Dupa ce-a fost informat de dorinta nepotului sau, Rosu-Imparat a dispusorganizarea imediaa a nuntii si a facut actele, dandu-i lui Fat-Frumos fata de sotie si jumatate de imparatie.

Epilog

Fat-Frumos a avut o existenta nefericita: Ileana-Cosanzeana i-a facut toata viata zile fripte, iar jumatatea de imparatie primita ca zestre era fix aceea jinduita de Negru-imparat, ceea ce l-a antrenat in razboiul de 30 de ani, pe care l-a pierdut. Colac peste pupaza, Fat-Frumos a mai uitat si de ce-l trimisese Galben-Imparat la Rosu-Imparat, asa ca imparatia lui de bastina a ramas repede orfana si prada anarhistilor.

— scris de gavagai