Dragi copii, in netarmurita lui marinimie gavagai s-a decis sa va ofere o ora de amintiri delicioase, mai exact sa va instige sa va amintiti ce si cu ce va jucati cand erati voi mici. Ca sa va dau un exemplu, am scotocit in arhiva dupa un text vechi vechi de tot incare ma complaceam sa scriu despre jocuri si jucarii. Aaaaa, sa nu uit, e vorba de o leapsa. Iata deci textul:
- In zapada ma jucam mai ales cu matusa mea: aruncamcu bulgari unu in altu, ne tavaleam, construiam omuleti caraghiosi, din bolovani, unu mare jos, unu mijlociu la mijloc si unu mic sus, pe care puneam o oala cu urechile-n jos si cu fundu-n sus, sub care puneam doi carbuni, un morcov si o bucata de coaja de copac, mai multi carbuni unu sub altu pe bolovanu din mijloc si pe ala mare si, in sfarsit, infigeam o matura cu coada in bolovanu mijlociu. Acestor omuleti caraghiosi le ziceam oameni de zapada. Dupa ce un astfel de omulet era gata, ne uitam la el din toate unghiurile, radeam si aruncam cu bulgari, ca sa-l daramam.
- Cu una din sanii, oricare, ma jucam foarte frumos: ma tragea fie cineva, fie Haiduc. Haiduc a fost primu meu caine, si mi l-a facut cadou bunica, ca sa nu-mi mai fie frica de caini. Ca mie-mi era frica pana si deMures, un pechinez roscovan si batran. Da lasa ca tot de Mures ii era frica si lu tata. Haiduc a fost achizitionat nu dupa cum s-ar putea crede, de la piata, de Ziua Recoltei, ci de la o femeie.
- Mai stiu ca aveam un omulet mic, de cauciuc natural, care nu era o tetina ci chiar un omulet care se numea Smiley, pentru ca zambea tamp. Ma jucam frumos si cu Smiley, il aruncam in perete, il muscam, ii vorbeam, ii sugeam capu.
- Mai aveam si un catel galben si cu pete negre, care se-ntorcea cu o cheita din fier, iar cheita intra intr-un fier care iesea din burta catelului. Dupa ce intorceai cheita, catelul dadea din coada si se invarteade nebun in cerc, de ma si speria. Tot de nebun ma invarteam si io, da atunci nu ma speriam, ci ameteam.
- Alte jucarii pe care le mai aveam era mingile, pustile si pistoalele, masinile, avioanele chinezesti, cow-boy-ii, indienii, caii lor, diferite animale din plastic (mai am si-acum strutu), ursu mare si patruped de plus, si multe altele, de care-o sa-miamintesc mai tarziu, cum ar fi vaporu rosu pe care i l-am dat lu Gigel sau masina teleghidata pe care-o mai am si acum da la care nu mai am baterii, ca daca mai aveam sigur m-as fi jucat cu ea-n seara asta in loc sa stau si sa scriu, obosindu-mi degetele.
- Ursu-mi placea la nebunie, ca puteam sa-l calaresc. Si-aveam si un tanc de tabla, model german, da pe care nu-l puteam calari. Ma asezam pe spatele lui, al ursului, si-l apucam de urechi facandu-l sa cabreze. Am mai avut si-un leu de cauciuc, da nu-mi placea, asa ca i-am venit repede de hac. Ursului in schimb i-am rupt botul, adica nu i l-am rupt de tot, ci doar bucata de vinilin rosu de la gura, ca mi se parea ca scoate limba la mine.
- Aveam mai multe mingi, de la cele mai mici, bile de sticla colorate inauntru, pana la cele mai mari, adica mingea mare de plaja, cu care nu ma duceam la plaja dar pe care totusi am spart-o. La plaja ma duceam cu colacul, care nu mai stiu cum arata. Aveam mai ales o minge mijlocie, in culorile curcubeului, care sarea foarte tare si tocmai din pricina asta a sarit pana in vizuina lunga si ingusta pe care si-o sapase Laica in vederea aducerii pe lume a progeniturii. Noroc ca s-a bagat Nicoleta s-o scoata, si-a intrat toata acolo, si bunica o tinea de glezne.
- Pustile imi placea foarte mult, aveam un pistol-mitraliera care facea zgomot si o carabina care tragea cu ventuze. Ventuzele le-am pierdut foarte repede. La fel de repede am pierdut si sagetile de la arcul Robin, cumparat de la Fondul Plasic.
- Pistoalele erau fie cu capse, fie fara capse, fie cu apa.
- Masini aveam tare multe, de la o masinuta mica si neagra, chinezoaica, care mergea singura dac-o dadeai inapoi, pana la un oribil camion din plastic, imens, care facea un zgomot asurzitor si-n care caram nisip. Cu exceptia camionului, pe care l-am aruncat, i-am dat toate masinile unui vecin. Asta se-ntampla in saptamana in care-am invatat sa citesc.
- Avioane aveam civile si militare, si mai aveam si-o racheta care facea scantei, da le-am demontat pe toate, piesa cu piesa. Mai aveam si-un kit de elicopter, da pe asta n-am apucat nici macar sa-l montez, ca i-am pierdut componentele.
- Imi placea foarte tare sa ma joc cu cow-boy-ii si cu indienii, calare pe caii lor respectivi. Ii imparteam in doo tabere, niciodata amestecat, si ii puneam sa se bata si nu interveneam in lupta decat ca sa m-asigur de victoria indienilor, care n-a pierdut niciodata in istoria acestor jocuri.
- Animalele din plastic era diverse: mai multi dinozauri (de diferite specii), un magarus, un bursuc, un elefant, o girafa, o zebra, un strut, o vaca si un porc mare si roz, care avea rol de pusculita si-n care puneam banii pe care-i furam din portmoneu bunicii.
- Vaporu rosu era din plstic. In el puneam bete colorate de plasic, pe post de harpoane, si creioane pe post de alte arme si imbarcam niste omuleti pe care-i puneam sa vaneze animale din plastic si sa le jupoaie de blana.
- Tin minte ca mai aveam un pachet de carti de “Pacalici”, numai ca nu stiam sa joc pacalici, iar cartile acea aruncate prin casa.
- Aveam si-un joc de cricket, dar am pierdut si portile (avea poze din tabla cu anumale pe ele), cat si bilele si ciovanele, care era din lemn. Din jucatorii de fotbal cu nasturi mai am unul singur.
- Aaaa, sa nu uit, pe vremea-n care inca nu exista pinball aveam un flipper de plastic.
- Din nefericire n-am avut biliard, asa cum avea Catalin, si nici masina albastra cu pedale, cum avea Alin. Am avut in schimb leagan de cumparat, din lemn si sfoara.
- Jocu meu favorit din copilarie era”punct de urmarire”, si dupa ce-l jucam ma intorceam acasa plin de noroi si cu iarba si pamant in par. Punct de urmarire se juca noapte, pe echipe: o echipa statea degeaba c-o lanterna langa dud, iar cealalta urmarea s-atinga dudul fara sa fie atins de raza lanternei. Multa vreme s-a crezut ca e imposibil sa atingi dudul. Mai precis s-a crezut astfel pana in seara-n care-am mers pe burta prin tot cartieru si m-am bagat pe sub o stiva de lemne de langa dud si-am iesit de-acolo in mijlocu echipei cu lanterna, strigand “punct de urmarire”.
- La “frunza” n-am fost niciodata bun. Btw, la voi se juca frunza?
- Uite ca mi-am mai amintit c-aveam si-o lopata alba, de plastic, cu care l-am lovit in cap pe Alin, o prastie si un pistol-automat din tevi de tras cu gornete. A propos de prastii, aveam si una mica, cu scoabe.
Cam asta-i textu vechi pe care l-am gasit in arhiva. Voi ce va jucati? Si cu ce? Chiar merita sa va amintiti, ca-i absolut delicios.
Dupa cum spuneam in introducere, textul asta e o leapsa. Leapsa merge mai departe, in ordine alfabetica, la:
cavalerul, christina, de_ce, gheo, hiacint, iuli, io anca, luciaT, marie jeanne, medeea, merimeri, optzecea, puck, roza si corcoran, suzi, cand s-o-ntoarce din vacanta, tuvia, vio, vlad si zaza.
Hai amintiri placute.
Scris de gavagai
Textul acesta a fost publicat in data de 18. 09. 2007, la orele 2:28 pm, in sectiunea tutorial, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului.
Dragă Gavagai,
din pacate nu pot să răspund pe blogul meu la această leapsă (întrucât mi-am impus un anumit format), sau, dacă vrei, am răspuns deja…
Asa că am să zic câte ceva aici: Cavalerului îi plăcea foooaaarte mult să se joace şi, de fapt, întrucât este o persoană extrem de conservatoare şi nu vrea să renunţe la absolut nimic din ceea ce a avut cândva, Cavalerul păstrează toate jucăriile de atunci sub o formă schimbată…
aşa că nu pot zice foarte mult despre jucăriile mele pentru că aş devoala secrete de bucătărie…
aş zice doar că îmi plăcea să mă joc atât cu ceilalţi copii, cât şi singur.
de unde rezulta ca gavagai era jucaus ceea ce nu surprinde :)
(o sa raspund)
Draga Cavalerule,
stai linistit, nu trebuia sa raspunzi pe blogultau :) ai dreptate, stiu cum e cu linia editoriala, am regretat eu insumi de multe ori ca nu pot sa ma ating de anumite subiecte.
cum ai pastrat jucariile intr-o forma schimbata? sunt chiar curios sa aflu
@christina: lasa, ca daca l-ai cunoaste mai mult pe gavagai ai fi cel putin surprinsa
Daaa, uoooaaa, foarte jucaus…iar jucariile – o nebunie!
Io in primu rand imi aduc aminte de la gradinita si inca inainte de asta (din ce mai zice mama) ca ma jucam cu degetele. In felu urmator: le studiam, le incolaceam, le potriveam – combinatii cu fiecare deget luat cu fiecare de la ambele maini. Mai faceam seara pe tavan la lumina veiozei (era una care desena forme de frunze pe pereti), diverse animale fioroase cu degetele si tare ma mai amuzam io. Cateodata, ma ajuta si tata seara (cica sa adorm mai repede) si ne luptam cu animalele cu urechi si coada si buze miscatoare si cat de multe picioare (virtuale) pe tavan. Pana adormeam tun. Chiar si in clasa intai ma mai jucam in banca cu degetele….dar cel mai misto era can’ trebuia sa stam in banci cu mainile la spate: atunci sa te tii manevre si scenarii cu degetele unei maini in palma cealalta!
Cat tot in timpu asta si mult dupa aia (cam pana la 15 ani I mean, ma jucam intens cu papusile – faceam teatru si balet, si ore de engleza, si tinute de gala si teatru cu papusiel – decondata de o prietena mai mica cu 2 ani – eu dadeam indicatiile de regie, ea executa. Eram tare mandra ca numai eu aveam Barbie din cartier, ca pe vremea aia erau in magazine numa papusile alea cuminti si standard aprobate de comitetu de cenzura a jucariilor: Ana, Maria, Oana, Camelia. Iar versiunile nationale ale papusilor nu avea nici glamour-ul si nici variantele occidentale de imaginare a ipostazelor nesfarsite ale unei gagici in devenire. Deh….
Tot in timpu asta si de fapt ceva mai tarziu, am inceput sa ma joc si cu copiii, da numa in vacanta, can’ mergeam la tara sau in tabere. Jocuri banale, cum ar fi baba oarba, de-a v-ati ascunselea, telefonu fara fir (asta era perfect pe tren sau autocar, can erau drumuri lungi) si d’astea.
La tara, in sura bunicii care avea barne d’alea mari ne mai destrabalam cu o verisoara si doo prietene, facand pe gimnastele la barna…cadeam de sus in claia cu fan si era tare cul.
In aceeasi perioada, ma jucam cu frate-meu, adica can’ era mic il tineam cu capu in jos, il loveam cu pernele-n cap, il tineam de pantaloni can’ voia sa o ia la fuga, ii ascundeam jucariile si ciocolata – era un deliciu! E drept ca de atunci se tot razbuna…
Alta preferinta ludica era sa ma inchid in baie si sa vorbesc singura in oglinda, maimutarindu-ma si folosind diverse voci – cand groase, cand pitigaiate, cand lugubre, pana o bagam pe mama in sperieti, care ascula la usa si se ingrozea teribil. hehehe….
Mai vorbeam singura si seara in pat, da de obicei recitam povestile de la pick-up invatate pe de rost. Ca sa le dau gata pe prietene ca le stiu pe dinafara. Povestea porcului, sau Nastratin Hogea erau preferatele. Apoi, am inceput sa adaug pe ici pe colo la scenariu ce credeam io ca lipseste. Ieream creativa, eh…
Io n-am avut animale de plus, plastic, trenulete sau indieni in spectru de interes, numa o pianina si o orga pt. fete si “jocu” ala tampit ” Sa tesem frumos” – o oribilitate! In schimb jucarii ca ale lu gagavai a avut frate-meu cu care desfasura in toata casa o groaza de activitati – inclusiv ursuletu lui jegos care nu mai avea un ochi si un picior, care era si mucegait, ca ii dadea si lui sa manance si sa bea lapte si ceai si ii facea injectii – putzea groaznic jucaria aia oribila, da erau nedespartiti. Pana l-a aruncat mama si a fost tragedie, si desi i-a luat altul, vreun an de zile a ramas neconsolat.
Ma mai jucam la bunicu cu tablele de remi si cu sahul, nu respectam regulile si se infuria si nu se mai juca cu mine ziua aia, dar apoi o luam de la capat. cam asa se intampla si acum, dealtfel.
Apoi jocu meu preferat era sa citesc tot ce-mi cadea in mana in loc sa fac lectii, sa imi fac ghiozdanu sau sa merg la sotron. Aaaa, sotronu si elasticu nu mi-au prea placut. In schimb resimt nostalgii intense la amintirea turelor de oras cu bicicleta, asta da, si apoi e si atmosfera de la bazin, eram cea mai barbara inotatoare la sarituri in apa.
Si acuma ma joc, cam rar, da jocuri d’alea cu capu.
Sa si io cre’ca mi-am pastrat jucariile, cavalerule…
noi ne jucam cam ceea ce se joaca tot copilu. pituluşu’, pac-pac, florifetefilmesaubaieti, tara tara vrem ostasi, tarile, ratele si vanatorii, campionate de coarda, minge, sotron, inventasem un joc Balaurul, ne jucam ‘la tuburi’/la plăci’ ( ca in cartile lui Cartarescu), unde ne jucam de-a casa, faceam haine la papusi.
jucarii? am avut 2 papusi mari, una blonda si una bruneta, repede omorate de cei doi frati ai mei. au urmat altele mai mititele care au scapat ieftin, ratuste, catelusi, nu te supara frate, piticot, placi cu povesti pe care le ascultam toti 3 cu gurile cascate.
solo? ma jucam cu nasturi, cantam la spray, numaram masini, ma jucam de-a nadia comaneci, eram nedespartita de cainele de la tara, i was a dog person when I was a child.
si vorbeam cu lucrurile :)))
@gavagai: uite, si io anca si puck si-au pastrat jocurile.
n-am vrut să spun nimic special cu asta. se intampla neintentionat.
[...] de la Gavagai: cu ce si de-a ce ne jucam cind eram mici. Nu pot sa rezist (si n-am mai terminat nici o carte, nu [...]
sa traiti, m-am executat! :D
Haaa, si io vorbeam cu lucrurile, ca puck. Ce leapsa mistooooo. De abia astept sa scriu si io.
[...] leapşa de la Gavagai [...]
[...] ce ne jucam cand eram mici? Vine de la Cezar, care a primit-o de la Luciat, care a primit-o de la Gavagai, care a avut grija sa o dea atat de multor oameni incat o sa devina foarte repede foarte greu sa [...]
Ma jucam si eu frunza in fata blocului cand eram mica..
era unul dintre jocurile mele preferate , insa de “punct de urmarire” nu am auzit
probabil din cauza ca nu aveam un dud prin jurul blocului
dar aveam 2 corcodusi in care nu apucau corcodushele sa apara si deja erau mancate :))
ce vremuri …
vezi tu … in ziua de azi copii nu mai stiu sa se joace cum jucam noi
meserii , tenis cu picioru sau cum se zice in diferite parti ale tarii (chiar dak sunt fata imi placea si eram destul de buna ;) ) tzara tzara, ratzele si vanatorii .. si multe altele.
in ziua de azi toti copii descopera calculatorul cu internet normal , ne afland ce este copilaria pura… si se apuca sa caute pe folositorul google tot ce nu au incercat si ce le starneste curiozitatea. (v “cum se saruta cu limba” ) ….
punct de urmarire era o inventie locala, care-a prins foarte bine la liota de copii vreme de cateva sezoane. asta spre desosebire de jocurile pe care le-am gasit intr-o carte. aveam o carte de jocuri si propunea cele mai aberante activitati umane posibile.
am vazut ca pe alocuri mai sunt copii ca pe vremea noastra (cel putin in privinta corcoduselor bune de acrit ciorba), dar am senzatia ca sunt pe cale de disparitie (acum cateva zile unu dintre ei ma intreba daca am internet).
hai ca ne cuprinde nostalgia, si nu ne sade bine :)
ne cuprinde.. n`avem ce face
dar e chiar pacat ca se pierd jocurile ….
cand vei fi bunic si o sa le povestesti la nepoti cum ti-ai trait tu copilaria si cate jocuri umpleau ziua de dimineatza de la ora 12 in fata blocului… pana seara la 21 cand era ora colgate :)) …
li se va parea foarte comic … ce stii ce se va mai schimba pana atunci cu tehnologia asta :D
[...] Leapsa de la Gavagai, copilaria, misterioasa si atat de simpla. [...]