- Hăis! ordonă scurt Maşa Radiceva, iar Olga Ivanovna se supuse.
Atelajul intră în bucătărie. Maşa Radiceva o împinse pe Olga Ivanovna spre laviţă şi îi scoase hăţurile. O întinse şi o înfofoli în câteva pături de pâslă. Olgăi Ivanovna nu-i era frig; era însă docilă şi se lăsa manevrată şi-şi mijea ochii şi se gândea că nici n-are la ce să se uite.
- Mai bine i-ai închide, zise Maşa Radiceva uitându-se la ochii Olgăi Ivanovna. Nu faci nici o scofală dacă-i ţii deschişi… Lasă, nu-ţi mai face griji, c-o să vină el. Uită-te la mine dacă n-o să vină-n noapte-asta… Mare minune să nu vina.
Olga Ivanovna tăcea. Închise ochii şi se plictisi repede de întuneric. Făcu o pauză, care i se păru de efect, şi spuse
- Lasă, căşi dacă-i ţin închişi tot nu fac vreo scofală.
- Cum pofteşti, zise nepăsătoare Maşa Radiceva şi continuă să pună de ceai.
- Nu pui şi nişte apă la fiert? intrebă timid Olga Ivanovna. În caz că vine…
- În caz că vine, în caz că vine, o îngână Maşa Radiceva. Ce vorbă-i asta? Păi sigur că vine. Cum altfel?
Bătrâna (că Maşa Radiceva era bătrână) se aplecă şi apucă de toarte o oală mare şi plină cu apă. Icni scurt şi o ridică pe plită. Cum puterile bătrânei nu mai erau ca altădată, plita sfârâi.
- Eşti dumneata sigură ca vine, Maşa Radiceva? întrebă cu voce nesigură Olga Ivanovna.
- I-auziţi-o, oameni buni, netoata dracului, se înfurie bătrâna. Păi cum să nu vie, veni-i-ar sorocu…
- Nu mai blestema, bre Maşa Radiceva. Nu de alta, da’…
- Da’ ce? Las’ că i-am blestemat pe toţi şi nu s-a mai plâns nimeni.
- Deh, se resemnă Olga Ivanovna şi se făcu mică sub ţolurile ei de pâslă.
- Ascultă-mă pe mine, fetiţo,zise bătrâna fonfăind a îngâmfare. Când zice baba Maşa ceva, apăi e vorba.
- Te cred, mamă Maşa, se inspăimântă Olga Ivanovna de puterea vorbelor bătrânei. Ai dreptate, vine negreşit.
Ceainicul începu să fluiere-ncet (că pe plită fluieră mai încet decât pe aragaz), iar cele două femei crezură că-i un semn şi se uitară lung una la alta. Femeile cred adesea că lucrurile care se-ntâmplă sunt semne. Femeile şi semioticienii.
- Te doare? întrebă Maşa Radiceva după ce descifră semnul pe îndelete.
- Nu ma doare.
- Hm… Ar fi trebuit să te doară.
- Mă doare un pic, conveni Olga Ivanovna.
- Unde te doare?
- Mă doare un pic umărul.
Maşa Radiceva pufni nemulţumită şi puse ceai în două căni.
- Na şi bea, zise. Lasă, nu te mai gândi, că te gandeşti de pomană.
Olga Ivanovna începu să bea cu înghiţituri mici, concentrându-se să nu se mai gândească.
- Zici că eşti o găină de pâslă, râse bătrâna, cum stai aşa şi sorbi din ceai. Îţi mai lipseşte să cotcodăceşti.
Textul acesta a fost publicat in data de 17. 09. 2007, la orele 4:44 pm, in sectiunea povesti, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului.
e greeeu si ceaiul ala nu se mai face odata! toamna?
nu, nu e toamna :) e ceva ce nici nu te-astepti
un bebe?
Nu ştiu doamne, ce e.
Da eu zic că nu are ce să ne cauzeze. :)
da, un bebe este. da io-ntrebam daca stiti ce reprezinta textu :) nu-i asa ca-i un bebe foarte inedit?
Textu este o poveste de ursitoare?
nu, alta a fost povestea cu ursitoare :)
e alfel de poveste.
ziceti-mi daca va plictiseste sarada, ca sa devoalez despre ce-i vorba
fragment din viitoarea carte?
da, aia cu ivan ivanovici :) capitolu se cheama capitolu unu, in care ivan ivanovici se codeste
ei, cum vi se pare? nu vreti sa fiti critici? va rog io mult
poi şi… restu? păi chiar asta voiam să întreb, să ne aşteptăm la urmări, mai consistente, foileton? postat separat ca pdf sau ceva?
nu stiu inca ce sa fac cu restu, chiar ma gandeam. ca pana acum am pus pe blog numai drafturi… am ezitat sa public fragmentu asta, insa promisesem sa arat cum incepe cartea cu ivan ivanovici si n-am mai avut incotro
Io zic ca incepe asa cum trebe sa inceapa: abrupt, incitant si interactiv. Imi place cum se contureaza caracteru personajelelor. Desi as mai pedala putin pe atmosfera exterioara, sa nu lasi femeile alea sa creieze singure atmosfera – chiar daca printre cuvinte si gesturi apar elementele alea rustice – ceai, foc cuptor, nu e destul de pregnant ambientu… In rest, amuzant de tot si da-i bataie ca ie bine!
Dialogul are un ritm de Caragiale care le ajuta pe ele, adica personajele, sa prinda interesul meu, adica al cititorului. Stilul-neasteptat; prima fraza agata prin usoara perversitate. Mi-a placut tare intrarea suprarealista a Olgai si vreau sa stiu mai multe despre cariera de vrajitoare a Masei. E adevarat ca povestile lor vor avea parte de un stil gagavai clasic (mai uscat adica) prefigurat de zicerea “Femeile si semioticienii” sau vor ramane in zona asta de pitoresc intunecat-rural?
in randu-ntai, sarumana de cuvintele frumoase
@io anca: da, o sa fie si descrieri, cam neasteptate da altele n-avem
@mihaela: in ansamblu, stilul va fi amestecat. chestiile seci vor aparea din cand, pentru ca am nevoie sa-mi fac un pic simtita prezenta in text, dar nu vreau sa intervin foarte tare.
in primele capitole, atmosfera va fi un pic rurala, si intunecta ca cerul din bielorusi, iar treptat ne vom muta spre alte orizonturi. in cele din urma vom ajunge la minsk. tot treptat, stilul va incepe sa semene tot mai tare cu cel din textele cu ivan ivanovici pe care le-am mai publicat.