Ia ghiciti ce-i asta

- Hăis! ordonă scurt Maşa Radiceva, iar Olga Ivanovna se supuse.
Atelajul intră în bucătărie. Maşa Radiceva o împinse pe Olga Ivanovna spre laviţă şi îi scoase hăţurile. O întinse şi o înfofoli în câteva pături de pâslă. Olgăi Ivanovna nu-i era frig; era însă docilă şi se lăsa manevrată şi-şi mijea ochii şi se gândea că nici n-are la ce să se uite.
- Mai bine i-ai închide, zise Maşa Radiceva uitându-se la ochii Olgăi Ivanovna. Nu faci nici o scofală dacă-i ţii deschişi… Lasă, nu-ţi mai face griji, c-o să vină el. Uită-te la mine dacă n-o să vină-n noapte-asta… Mare minune să nu vina.
Olga Ivanovna tăcea. Închise ochii şi se plictisi repede de întuneric. Făcu o pauză, care i se păru de efect, şi spuse
- Lasă, căşi dacă-i ţin închişi tot nu fac vreo scofală.
- Cum pofteşti, zise nepăsătoare Maşa Radiceva şi continuă să pună de ceai.
- Nu pui şi nişte apă la fiert? intrebă timid Olga Ivanovna. În caz că vine…
- În caz că vine, în caz că vine, o îngână Maşa Radiceva. Ce vorbă-i asta? Păi sigur că vine. Cum altfel?
Bătrâna (că Maşa Radiceva era bătrână) se aplecă şi apucă de toarte o oală mare şi plină cu apă. Icni scurt şi o ridică pe plită. Cum puterile bătrânei nu mai erau ca altădată, plita sfârâi.
- Eşti dumneata sigură ca vine, Maşa Radiceva? întrebă cu voce nesigură Olga Ivanovna.
- I-auziţi-o, oameni buni, netoata dracului, se înfurie bătrâna. Păi cum să nu vie, veni-i-ar sorocu…
- Nu mai blestema, bre Maşa Radiceva. Nu de alta, da’…
- Da’ ce? Las’ că i-am blestemat pe toţi şi nu s-a mai plâns nimeni.
- Deh, se resemnă Olga Ivanovna şi se făcu mică sub ţolurile ei de pâslă.
- Ascultă-mă pe mine, fetiţo,zise bătrâna fonfăind a îngâmfare. Când zice baba Maşa ceva, apăi e vorba.
- Te cred, mamă Maşa, se inspăimântă Olga Ivanovna de puterea vorbelor bătrânei. Ai dreptate, vine negreşit.
Ceainicul începu să fluiere-ncet (că pe plită fluieră mai încet decât pe aragaz), iar cele două femei crezură că-i un semn şi se uitară lung una la alta. Femeile cred adesea că lucrurile care se-ntâmplă sunt semne. Femeile şi semioticienii.
- Te doare? întrebă Maşa Radiceva după ce descifră semnul pe îndelete.
- Nu ma doare.
- Hm… Ar fi trebuit să te doară.
- Mă doare un pic, conveni Olga Ivanovna.
- Unde te doare?
- Mă doare un pic umărul.
Maşa Radiceva pufni nemulţumită şi puse ceai în două căni.
- Na şi bea, zise. Lasă, nu te mai gândi, că te gandeşti de pomană.
Olga Ivanovna începu să bea cu înghiţituri mici, concentrându-se să nu se mai gândească.
- Zici că eşti o găină de pâslă, râse bătrâna, cum stai aşa şi sorbi din ceai. Îţi mai lipseşte să cotcodăceşti.

— scris de gavagai