Cica era gavagai intr-o zi si un manz alerga pe o pajiste si gavagai l-a vazut si si-a zis sa scrie un text despre el.
Lu gavagai nu-i place caii, si nici manjii, ca daca i-ar placea l-ar avea pe Calu sau pe Manzu si nu l-ar mai avea pe Pisicu, dar azi a simtit ceva inefabil, care i-a dat ghes sa scrie.
Lucrurile inefabile, dupa cum stiti, sunt alea de nu pit fi spuse. Exemple de lucruri inefabile sunt secretele sau regulile. Alte lucruri inefabile sunt cele precum aroma cafelei sau felurite sentimente. Da daca stau un pic sa ma gandesc, ce-am simtit io astazi era foarte efabil, ca de altfel o sa si scriu.
Pe pajistea aia (s-o numesc islaz?) era asa la vreo 30 de cai care pastea rasfirati. Si-n mijlocu rasfirarii lor alerga manzu. Alerga asa de nebun, cu picioarele lui tepene, si n-ai fi putut sa faci prinsoare incotro avea sa se fi indreptat in urmatoarele 10 secunde, ca-si schimba mereu directia.
Vazandu-l cum alearga, gavagai si-a zis ca e ceva foarte frumos si-a ramas priponit locului sa se uite la el si dupa ce s-a uitat a cazut pe ganduri, anume ca sa scrie textul asta. Si gandurile era chestia inefabila despre care am scris degeaba mai sus.
Gandurile cu pricina era despre ceva ce-i frumos si era asa de frumos ca sîc, nu vi le impartasesc si voo, c-aici ar fi scoase din context si fara valoare.
C-asa-i gandurile frumoase de obicei, traiesc o clipa si dupa aia se fac amintiri sau texte si de-aia-i asa de greu sa le prinzi in scris si deci de-aia nu-i toti oamenii scriitori.
— scris de gavagai
puck
mie imi e cam teama de animalele mari. de cate ori trec pe langa un cal inhamat la o caruta, imi vine sa ii cer iertare :D
manjii sunt poezie
io anca
Si zici ca ai experimentat ceva inefabil in visu ala?
Si ce-ai simtit fix atunci?
Si dup-aia?
Si ce ti-o venit sa fac can’ te-ai trezit?
Si de ce nu ne impartasesti si noo, asa in cuvinte simple ca pentru nescriitori?
Hai!
gavagai
@puck: mie mi-era frica de vaci, treceam in fiecare zi prin mijlocu unei cirezi si noroc ca eram cu niste fete ca sa ma apere, ca alfel nu stiu ce s-ar fi ales de pingelele mele.
da, creca manjii sunt poezie, mai ales cum merg ei asa tepeni si neimpicioratici.
@io anca: in randu unu, nu era un vis, chiar am vazut un imas cu cai pe el, pascand, si cu un manz care alerga. sa mor io. ca sa zic asa, n-am simtit nimic inefabil, doar am gandit, si ceea ce se poate gandi trebuie sa poata fi spus, io gandind exclusiv cu cuvinte.
nu pot sa va impartasesc si voo ce-am gandit tocmai pentru ca io nu sunt scriitor, si deci nu stiu cum sa prind in scris ceva frumos si efemer.hai :)
io anca
…de unde se iteste iar concluzia lu romanticii aia ca viata-i un vis.
gavagai
sau alu berkeley, aia cu visu lu demnezeu ales al nepalului
io anca
sau a lu Anca, adica tocmai ce visez io acuma: visu pustiu al unei zile de toamna.
gavagai
si cu ce e visul asta?
io anca
pai e cum spuneam: cadru trist, atmosfera friguroasa si impresii goale.
Vlad
Şi mie mi s-a întâmplat acelaşi lucru, doar că nu era un mânz, ci un gândac. Atunci am simţit ceva inefabil, am luat un papuc şi l-am stârcit.
gavagai
@io anca: pai in cazu asta mai bine te trezesti si citesti arhiva. nu-i asa?
@Vlad: haaaa, mie mi s-a-ntamplat saptamana trecuta cu un paianjen. era mare cat un ban de 5 lei si venea repede spre picioru meu. brrrrrr. dacrec-am simtit lucruri inefabile diferite, ca paianjenu meu avea 8 picioare
Vlad
Sigur nu era un leu de 5 bani? Că dacă era un ban de 5 lei, înseamnă că păianjenul era dreptunghiular şi foarte subţire. Brrrrrr!
gavagai
nu, era cat un ban de 5 lei d-aia de pe vremea cand ne duceam la sora 13 si mancam bomboane de portocale si dupa aia mancam minitort si beam brifcor
io anca
copilarie grea, gagavai!?
hai psihoterapia!
puck
si noi tot asa, nu ratam nici un film in weekend. pleca toata trupa din cartier. Lovitura fulgeratoare nu?
gavagai
@io anca: pai ti se pare ca asta-i copilarie grea? nicidecum
psihoterapia? brrrrrr. asta-i chestia aia cu stat fata-n fata cu doctoru si-n care-i povestesti chestii paranormale privinfu-l in albul ochilor?
@puck: io nu ratam nici in timpu saptamanii, si, daca era nevoie, ma duceam singur. prima data m-am dus singur la Joe Limonada.
din pacate de Lovitura fulgeratore nu-mi amintesc exact, desi suna foarte fmiliar
io anca
Acuma ie clar: n-ai avut o copilarie grea. Chiar misto – ti-a venit manusa / egzagt ce-ti trebuia la personalitate!!!
Cu psihoterapia, de fapt cam ce stiu ie din carti si filme, ca n-am avut impulsu sa privesc vreun psiholog in albu ochilor de pe canapea si indrugand chestii paranormale…until now
gavagai
pai nu vrei sa ma fac io psihoterapeutu tau? pun ramasag c-o sa dea rezultate