Nu stiu daca stiti, da azi blogu lu gavagai implineste fix un an. Primul text, ca sa comemoram, era inceputul romanului lu gavagai, si a anuntat o epoca absurda a vietii noastre, care speram sa nu se mai termine.
In mod traditional, n-am sa va dau cifre si nici n-am sa scriu profesiuni de credinta. Am sa va zic doar ca blogul asta nu a fost ce trebuia sa fie. Io am mai zis asta o data, spre marea uimire a lui Clebs. Cred ca a venit momentul sa explic ce sugeram atunci.
In prima instanta, blogu lu gavagai trebuia sa fie declinat in juru lu Imagoo, numai ca atunci cand m-am pus pe scris m-am trezit brusc fascinat de romanu lu gavagai si am schimbat linia editoriala. Atunci ma gandeam sa fac ceva de genul work in progress, numai ca pentru asta ai nevoie de rabdare, lucru de care nu dispun. Asa ca am inceput sa scriu ce-aveam io chef.
Multa vreme am fost multumit sa stau pe wordpress.com, dar pana la urma lucrurile au devenit insuportabile acolo. In primul rand, nu aveam acces la scripte, si nici nu vedeam rostul sa modific css-ul, ca sa ma joc in el. In randul doi, comunitatea ro.wordpress.com mi se parea cel putin suspecta, in unele zone ale ei. In randul trei, prea treceam a fi blogger, ceea ce nu sunt. In conditiile date, am decis sa ma mut pe domeniu propriu.
Inainte de a ma muta pe domeniu propriu, am pus la cale un site complicat si un pic comercial. N-aveam cine stie ce planuri cu el, dar asa mi se parea mie ca trebuie sa-l fac. Uite, cand o s-ajung acasa si-o sa gasesc planurile sitului am sa le fac publice. Din una-ntr-alta, m-am plictisit de situl ala comercial. Adica nu ma plictisisem, dar am fost asa de sedus de blogu lu gavagai in versiunea pe care o cunoastem cu totii, c-am zis ca nu merita sa schimb nimic, mai ales ca dobandisem deja un public care-mi placea si-mi place-n continuare la fel de tare.
Gandul editorial din etapa asta a fost sa fac experimente de scriitura pe cititorii blogului, sa vad ce va place si ce nu va place, sau daca ne plac acelasi lucruri. Sincer sa fium pana acum nu ne-au placut aceleasi lucruri in proportie de suta la suta, dar asta tare m-a bucurat, avand tendinta de a deveni adesea autist. Scopul acestor experimente nu era deloc reprobabil, ci trebuia sa-mi arate ce sa bag intr-o viitoare carte si ce sa scot din ea. Btw, cum vreti cartea? Sub forma de eBook? Tiparita? Gratis? Platita? Ca in momentul asta trebuie sa se incheie, ca blogul a implinit fix un an.
Asaaaa, vorba mea. Pai n-am ce sa mai zic. Hai la multi ani.
Textul acesta a fost publicat in data de 29. 08. 2007, la orele 11:50 pm, in sectiunea jurnal, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului.
La mulţi ani şi aoleu!
eiii, la mai multi ani!! la mine nu nu conteaza in ce format e. hmmm parca as vrea totusi autograf:)
nu te-ncheia… asa, tanaaaar, asa preaferiiice…
cat de necredincioasa ca cititoare am fost la vorbe, tot citeeeeam de prin feedreadere si vacante…
platita sau ebook o s-o luam solemn [sau mai bine zis cat se poate de flecar]
plecaciune, doamne! viata lunga si ferice. salutari lu’ pisicu!
HAI LA MULTI ANI SCRIITORICESTI, ABSURZI SI DELICIOSI!
la multe ceaiuri, ivan vasilievici. si vreai si io un exemplar. tiparit daca se poate.
hai la multi ani :)
hai va multumesc :)
ps: @io anca: se spune absurji, nu-ti amintesti?
Pardon, fusei lovita de-un pui de amnezie.
vai da nu jtiam ca ai trecut prin atatea etape de transformare da acu mi se pare normal, totii zeii au aja o copilarie ceva :) sa traiesti si sa te faci si Mai Mare, cu tot cu egzperimente, neaparat!
@io anca: o fi de la durerea de urechi
@tuvia: sar’naaaaaaaaaaaa. da, poate fost chiar mai multe transformari decat n-am spus io