Telenovelele a aparut pe lume in Cuba si face parte din programul Comitetului Revolutionar pentru Cucerirea Lumii sub Stindardul Luptei de Clasa intru Propasirea Societatii Comuniste Multilateral Dezvoltate.
Scopul ultim al telenovelelor este convertirea la comunism prin mijloacele capitaliste ale consumismului. In vederea atingerii acestui scop, Comitetul Revolutionar Suscitat a realizat reteta telenovelei.
O productie cinematografica este telenovela daca satisface urmatoarele criterii:
- este in spaniola (dialect latino-american)
- este constituita din multe episoade
- spune o poveste simpla
- povestea implica multe personaje
- trama narativa este extrem de polarizata (bine-rau, saracie-bogatie, familie-promiscuitate)
- telenovelele pot face obiectul unei analize de tipul celei intreprinse de Vladimir Propp (pe basme)
La fel ca si miturile, dupa cum ar spune Lévi-Strauss, telenovelele sunt recunoscute ca atare de orice persoana de pe lume.
Scenariul tipic al telenovelelor este urmatorul:
Se ia una familie bogata, care locuieste adunata intr-o casa mare, dimpreuna cu servitorii (menajere, bucatareasa casatorita cu gradinarul). Servitorii, la fel ca si o parte din membrii familiei, e buni. Restu e rai. Se mai ia una bucata familie saraca, locuind adunata intr-o cocioaba (sau intr-u apartament mizer, on the other side of the tracks). Familia saraca contine o fata blonda sau satena, cu ochii blanzi si bovini, credincioasa, cuminte si neinteresanta. Optional, poate contine si o fata blonda sau bruneta, nostima, rea, picanta, machiata cu sau fara gust si care, din egoism, e mereu dispusasa sacrifice adevarata iubire pe altarul bunastarii materiale. Familia bogata si familia saraca are destinele unite de-o poveste veche, dar asta n-o stie decat doo matusi batrane, cate una de familie. Un baiat din familia bogata pune ochii la dicoteca pe fata saraca interesanta, dar e dezamagit. Atata paguba, gandeste scenaristul, care-l face pe baiatul rasfatat sa aiba o revelatie patriarhala, anume sa renunte la viata in desfrau, s-apuce pe calea bisericii si sa se indragosteasca de fata cu ochii bovini. Vazand una ca asta, cele 2 matusi care stie vechea istorie de familie ia foc si-ncearca sa-i desparta pe cei doi inainte ca fata cea cuminte sa-si mareasca excesiv circumferinta abdominala. Sarcina lor e cu-atat mai dificila cu cat nici nu vrea sa dea pe fata vechea si urata istorie de familie. Intre timp, familia saraca saraceste si mai tare, o parte din familia bogata scapata, iar cealalta parte se-mbogateste si mai mult, vanzand produse bananiere precum cafeaua verde. Baiatu bogat si fata credincioasa isi face juraminte de amor si se bucura de surasurile binevoitoare si complice ale servitorilor; pare de pe alta lume si rade de matusile lor, pe care le crede nebune sau cel putin senile. Din una-ntr-alta, ajung in fata altarului. Un popa intelept vorbeste juma de episod despre familie si valorile ei. Cand sa-i cunune, lovitura de teatru: matusile rup tacerea. Aflam ca cei doi sunt frati. Speriati ca sa nu faca copii cu par pe fata si cu coada, cei doi decid sa se desparta. Sufera si se resemnaza cu greu. Sora cea rea, nostima si vitrega a fetei cu ochii blanzi si nostimi exulta. La fel si fata bogata si depravata care-l pandise-n asteptare (activa si asidua) pe baiatul bogat. Dar scenaristul nu sta cu mainile-n san si le face pe-amandoua sa-si linga botul boit de partida dorita: fata cea rea si saraca ajunge sa se marite c-un golan care-o bate, iar fata cea rea si bogata da-n darul betiei, de ciuda ca alesul ei o respinge prin mijlocirea unor cuvinte dure, alese atent si articulate intr-un discurs despre infumurare, avaritie si desfrau. Pe la episodul 200 si ceva fata saraca se muta in casa familiei bogate. Incepe sa-si ajute familia saraca cu bani de facturi, iar partea rea a familiei bogate incepe sa cleveteasca. Ei insa nici ca-i pasa. Ba mai mult, incepe sa-i ajute si pe vecinii si pe prietenii de familie ai familiei sarace, cu asentimentul actualului sau frate si fostului sau iubit. Tot la capitolul asentiment se remarca si un verisor de-al doilea, care locuieste in casa familiei bogate din motive obscure. Din vorba-n vorba, intre fata si verisor apare scantei. Cei doi flirteaza;se-ascunde-n ungherele-ntunecate ale casei si se pupa; servitorii susoteste cu complicitate si veselie; matusile e incantate. Fratele fetei, in schimb, e nefericit, avand greutati la birou. Pretul cafelei scade. Dusmanii familiei practica preturi de dumping, in decizia comuna de a-l ruina. Nu este foarte clar de ce vor sa-l ruineze, dar se sugereaza ca din invidie si din cauza fetei bogate, depravate si abandonate. Baiatul bogat isi pierde prietenii cate doi cate doi, unii ucisi de femei usoare platite de dusmani, altii pur si simplu, pentru ca nu era adevarati prieteni. Disperat, fratele fetei cu ochii blanzi decide sa nu se mai gandeasca la afaceri si se dedica operelor de caritate intreprinse de sora lui. Cu acest prilej, cunoaste o fata saraca si curata (la trup si la suflet), prietena din copilarie cu sora lui. Fata ii pica cu tronc, iar el simte din nou ca zboara. Sur ces entrefaits, vin alegerile. Un unchi colonel ajunge ministrul apararii. Indata confirmat in functie, ministrul incheie un contract cu nepotul sau, pentru aprovizionarea cazarmilor cu cafea verde. Afacerea familiei este salvata, iar dusmanii mor unul cate unul, de inima rea. Totul se sarbatoreste cu o nunta dubla, in gradina casei familiei bogate. Bogatii si saracii fraternizeaza. Nou discurs al preotului intelept despre saracie, bogatie, opere de caritate si familie. Sfarsit.
Dupa redactarea acestui scenariu generic si paradigmatic, Comitetul Revolutionar suscitat si-a frecat mainile multumit si a inceput sa faca istorie.
Prima faza a istoriei telenovelelor s-a petrecut in Cuba (Que viva Fidel). Scriitorii si scenaristii cubani a fost chemati la ordine, sub stindardul luptei de clasa, si pusi sa scrie scenarii de telenovele. S-a produs cateva zeci de mii de scenarii, variatiuni ale paradigmei de mai sus.
A doua faza a istoriei telenovelelor este legata de numele lui Llosa. In America de Sud, statutul scriitorului si al cafelei e cu totul si cu totul diferit de statutele respective din Romania. [In Romania, cafeaua e produs de luc (cu accizele care se impune de rigoare), iar scriitoru-i o persoana particulara, care se duce la mall fara paparazzi. In Amrica de Sud, in schimb, cafeau e un produs banal, iar scriitorii-i pretuiti ca sarea-n bucatele de regim, opinia publica fiind mereu dornica sa le soarba fiecare cuvintel, ca de pilda cele prin care Marquez spunea ca o iubeste pe Shakira.] In conditii precum cele aratate, nu-i de mirare ca Llosa-i mare spanac in Peru (unde detine functia de candidat perdant la presedintie). In calitate oficiala, Llosa a descoperit telenovelele si a intrezarit pe data adevaratul lor potential comercial. A semnat deci un contract cu un omolog cuban si a inceput sa importe scenarii de telenovele la kilogram. Ca sa-si acopere spatele si sa arate ca telenovelele sunt produse culturale de calitate, care-si merita locul de frunte-n patrimoniul cultural latino-american, Llosa si-a imboldit cativa prieteni scriitori sa scrie scenariile a 10 episoade dintr-o miniserie despre iubire. Mapamondul a inghitit galusca fara prune si telenovelele a devenit legitime.
Faza a treia a istoriei telenovelelor este aceea a raspandirii locale. Seduse de mirajul emanat de aceste povesti, statele din America Latina, din Maxic si pana-n Punta Arenas si Ushuaia, a trecut la productia intensiva de pelicule. Peliculele s-a vandut in lumea intreaga.
Faza a patra a istoriei telenovelelor este cea in curs, in care statele lumii si-a dat seama ca dispune de resursele necesare ca sa-si scrie propriile scenarii si sa realizeze propriile prosuctii.
Ca sa intelegem mai bine aceasta istorie, hai sa inventam o analogie. Deci telenovela este un virus, care-a venit in contact cu lumea in regiunea sa cubana. Virusul a ramas o vreme inactivat, pentru ca organismul lumii era compensat imunologic. Sa intamplat insa ca organismul mapamundat sa sufere un dezechilibru, prin actiunea factorului Llosa. Decompensata, lumea n-a mai putut sa lupte. Virusul s-a activat si a inflamat intreaga regiune latino-americana. Apoi, sigur de pozitia sa, a inceput sa se raspandeasca in tot corpul mapamundan, inflamandu-l si provocandu-i greturi, varsaturi, lacrimi si modele de urmat in viata. La final, la fel cantr-un cancer banal, se va ajunge la metastaza.
Epilog: Faza terminala a istoriei telenovelelor. Inflamata si fara imunitate, lumea va incepe sa se gandeasca la justitia sociala (principalul efect derivat al telenovelelor). Oamenii vor iesi-n strada, ca-n Argentina si-n cartierele de dincolo de periferica, si vor incerca sa schimbe guvernele, cum s-a intamplat deja in Spania. Noile guverne, rezultate in urma inflamarii sociale, va fi rosii. Incet-incet, stanga va veni la putere in lumea intreaga, iar planul Comitetului Revolutionar Suscitat isi va atinge scopul final. Que viva Fidel.
PS Textul acesta i se datoreaza, intr-o masura insemnata, lui Karl Popper, care remarca (in The Open Society and Its Enemies) ca sistemele materialiste au intotdeauna o morala idealista. Hai uniti-va-ti.
PPS Scenariul telenovelei paradigmatice se sprijina pe urmatoarele productii: Sclava Isaura, Perla Neagra, Cafea cu parfum de femeie, Esmeralda, Gaviota, Salome, Clona, Ciocolata cu Piper, Betty cea urata, Secretul Mariei, Om sarac, om bogat, Lacrimi de iubire, Amor de catel, Inima salbatica, Intrusa, Jesus, Sarmana Maria, Marimar, Iubire ca in filme si Pacatele Evei. Le multumesc scenaristilor respectivi.
Textul acesta a fost publicat in data de 16. 08. 2007, la orele 10:41 am, in sectiunea tutorial, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului.
tind sa consider destul de adecvate scenariile (sa speram totusi ca ultima faza e prea gogonata!), dar interesant e cum Llosa, atat de drag mie de altfel, ajunge sa fie agent de legitimare al mizeriilor in cauza, si isi revendica totodata inrudirea intelectuala cu Popper :)
una storia encantador…que vivat fidel
viva la revolucion cultural. super.
@pax: pe bune? habar n-aveam ca Llosa a zis ca-i verisor cu Popper. maaaaaama, ce misto ar fi o telenovela cu scriitori. ia sa vedem ce iese
@io anca si Mihaela: chiar sunteti de stanga? io credeam ca-n afara de mine si Aglomerari Spontane (aaaaaa, si Bucurenci) nu mai e nimeni de stanga in tara asta… tare ma bucur ca v-am gasit, poate organizam un comitet
Io credeam că telenovelele e un mijloc prin care şi pensionarii se pot uita la Nicoleta Luciu în pielea goală, dar teoria dumitale pare mai sensibilă. Mamăă, ce o să-ţi crească traficu acu că am zis de Nicoleta Luciu în pielea goală.
În altă ordine de idei, teoria e supertare, mă gândisem de mult că e în mod sigur o manipulare politică, auzisem că în Brazila preşedinţii se aleg în funcţie de telenovele, şi mai e şi actoru ăla care joacă în Zorro şi care a fost şi ministru, etc.
…uite ca mai se ezista de stanga si unde nu te-astepti…
io zic sa facem comitetu! Bunicu poate sa fie ideologu de servici – prima la stanga, usa aia cu stema si ciocanu pe care intri can’ esti presat tare si pe care sa scrie “fratiorii rosii”
..cat despre manipulare, si ea se ezista peste tot, e clar. Si de cand lumea… chiar si bosimanii se manipuleaza unii pe altii manipuland diverse sulite si margele, pe post de simboluri ierarhice cu rol social prescriptiv si asamblate cutumiar in sensu vietii lor de bosimani prapaditi…hehehe!
mie dupa o telenovela mi s-a pus pata pe maroc, na!
@Vlad: uite ca nu ma gandisem la ipoteza cu Nicoleta Luciu goala. sarumana de cuvantul cheie, dar n-are nici o sansa sa aduca vizitatori, ca ia uite ce bataie-i acolo. si sarumana pentru linkul din vizuina :) (iar o sa spuna clebs ca te mituiesc)
pe bune, actorul din Zorro chiar a fost ministru? maaaaama, ce misto. iti dai seama cum ar fi o telenovela cu Varujan Vozganian in rol de personaj negativ?
@io anca: io ma gandeam ca pe bunicul tau sa-l facem presedinte de onoare. da-i bine si responsabil cu linia ideologica. numai sa aiba grija la deviationisti.
au si bosimanii un soi de kula, ca-n malinowsi? habar n-aveam. foarte misto. btw, tu ai citit caietele originale ale argonautilor?
@clebs: dupa Clona? asta parca era braziliana, nu?
si cand telenovela se da la cinema se alege terminator drept presedinte de stat; stat al vinurilor ce-i drept.
cat despre comitii, daca ai barba asa ca El (e..g., El Che-asta aduce trafic?), mai discutam.
de fapt ce s-a intamplat in statul vinului a fost un complot pus la cale de oamenii din statul petrolului
nu, El Che n-aduce trafic :) , e un cuvant prea competitiv pentru pr-u meu actual.
da, mai discutam
@gavagai, @vlad: Eu am scris undeva ca telenovelele sint filme porno din care s-au taiat exact scenele porno. Dar si asta e o ipoteza captivanta. Oare se exclud una pe alta?
@gh: cum sa se excluda, doar si la TVcom se taiau respectivele scene.
@ga: io am tare mari neclaritati si incorectitudini ideologice (de discutat).
Mihaela: Pai ia treci tu frumusel la discutii!
@gheo: aaaa, foarte frumos ai spus :) nu cred ca cele doo teorii sa fie contradictorii. de fapt , in strategia Comitetului Revolutionar pentru Cucerirea Lumii sub Stindardul Luptei de Clasa intru Propasirea Societatii Comuniste Multilateral Dezvoltate, teoriile-i complementare, ca filmele porno cubane e distribuite pe alta filiera.
chiar, a vazut cineva un film porno cuban?
@Mihaela si io anca: da, io anca are dreptate. care-i neclaritatile? hai repede, pana nu-ncepe epurarea elementelor comitetului.
PS presimt ca Batranii Intelepti o sa vina cat de curand cu jalba-n protap, crezand ca m-am dat cu maoistii
Cu tot respectul meu pentru Florin Chilian, trebuie sa spun ca am constatat ca toate, dar toate iubitoarele de telenovele se dau in vant (si nu se mai dau inapoi de acolo) dupa “Vecina mea de sus”. Sa ridice doua degetzele, nu neaparat cele mijlocii, cine a bocit sau a fost agatata cu melodia asta. Dac-ati sti ce rau imi pare ca vecinele mele de bloc nu citesc bloguri …
“Vecina mea de sus”? Maaaaaaama, ce misto… Seamana cu “Blonda din blocu meu”?
cat despre vecinele tale de bloc, crezi ca le-ar folosi la ceva sa citeasca bloguri? oare noo ne foloseste la ceva sa le scrim?
Pe blonda din blocul tau n-o cunosc, decat daca stam in acelasi bloc. Si poate nici atunci.
Vecinelor le-ar folosi, ca le-ar mai ocupa din timp si nu s-ar mai uita la atatea telenovele.
Noo ne foloseste sa scrim, uite, mie imi place ca tu scrii, deci imi foloseste la starea de spirit; daca zici ca nu-ti foloseste, atunci inseamna ca scrii numai pt mine :P
pai nici io n-o cunosc pe blonda din blocu meu, da ma prind c-o stie Florin Dumitrescu.
sunt de acord ca vecinele ar vedea mai putine telenovele, dar le-ar aduce asta vreo satisfactie intima? ca n-as putea sa numesc multe bloguri care sa le cuprinda-n target. noi, de bine de rau, ne mai regasim pe undeva, iata, da ele? cat sa stea pe csid si pe jossip?
ba-mi foloseste sa scriu, da nu stiam daca mai foloseste cuiva. ca daca mi-ar fi folosit numai mie, nu vad de ce ar mai fi fost nevoie sa ma chinui sa tehnoredactez textele scrise cu stilou
..de dragu muncii fara foloase materiale ori al artei pt. arta, poate?
măi gavagai, dar noi suntem de stânga numa fincă dreapta-i ocupată de cretini. ca să fim mai precişi, noi suntem libertarieni de stânga, adică ne place libertatea şi individu şi masturbarea în lacrimi de singurătate, da ne place şi marihuana fumată cu pretenii artişti.
cât despre comitete şi comiţii, suntem primii care să le spargem când ţi-e lumea mai dragă.
şi da, gavagai scrie ca un dumnezeu al nepalului.
da, nici nu mi-as fi inchipuit c-ar fi altfel.
(io, ce-i drept, in ultima vreme sunt de stanga din placere. la inceput a fost dureros sa admit, credeam ca-s din ratiuni ideologice, da mai bine sa ma multumesc cu ce am, nu-i asa?)
comentariile referitoare la comitete si comitii cred ca erau un delir in grup. nu foarte organizat
nu, sunteti prea draguti, de cele mai multe ori gavagai scrie in fuga picioarelor