Poveste despre fetita care spunea blesteme

A fost odata ca niciodata o fetita care spunea blesteme. Cum se-apuca sa faca ceva, sau cum se-ntalnea cu cineva, una-doua si blestema. Fetita totusi nu era eminamente rea, numai ca nu putea sa se-abtina.

Cand cineva face un lucru toata vremea, si-l face cu aplicatie, ajunge in cele din urma sa atraga atentia publica. Asa s-a intamplat si cu fetita care spunea blesteme, de-a aflat de ea tot cartierul – care-a si ramas pe ganduri. Cateva casnice batrane, autoritati regionale in domeniu, a dezbatut intr-o zi cazul fetitei care spunea blesteme si a ajuns la concluzia ca era indracita.

Dar fetita nu era indracita, dupa cum a spus si-un domn serios si cu barba, care se nimerea sa treaca pe langa sedinta autoritatilor casnice:

- Fetita nu e deloc indracita, zise el. Doar ca profereaza blesteme.

“Hm”, gandi fetita care tragea cu urechea de dupa coltul blocului. “Auzi vorba, proferez blesteme. Asta trebuie s-o tin minte.” Si fugi la joaca, sa mai blesteme pe cate cineva.

- Fa, striga Olguta suparata… De ce ma blestemi?

- Da nu te blestem, fata…

- Da ce faci?

- Perforez blesteme.

- Ce faci, fata? intreba Olguta interesata.

- Perforez blesteme, fata.

- Cum adica perforezi blesteme?

- Pai uite-asa fata, ca atunci cand te urci in tramvai si ti-e frica de controlori.

- Adica le compostezi?

- Da, fata.

- Hmm… ramase Olguta un pic pe ganduri, da-si reveni repede: Nu te cred.

- Arza-te-ar focu.

PS Finalu textului era despre cum se intrebafetita care spunea blesteme ce se-ntampla cu bucatelele de blesteme perforate, da nu stiu cum s-a brodit de mi s-a facut foame si n-am mai apucat sa scriu si finalul.

— scris de gavagai