Va promiteam ieri, dragele si dragii mei, ca azi va voi povesti unde-am calatorit. Dupa cum deduceti si din titlu, am calatorit in lumea de loess, iar textul de mai jos este povestea acestei lumi.
A fost odata ca niciodata o lume din loess. Si in lumea asta, toate lucrurile erau din loess: muntii era din loess, apele era din loess (adica noroi), copacii era din loess si la fel si copiii.
Si in lumea asta, oamenii calatorea in cea mai ciudata maniera cu putinta. Intai am fost tentat sa zic ca calatorea pe aripile vantului, da ar fi fost o minciuna, ca-n timp ce ma pregateam sa scriu mi-a venit in cap o maniera inca mai ciudata.
Pentru ca totul era din loess, lucrurile din lumea din loess erau, in cele mai multe aspecte, indistincte intre ele. Singuru lucru care facea ca un copil sa nu fie un tractor era forma. Si, in aceste conditii, sa calatoresti deci era floare la ureche. Cand vroiai sa calatoresti (si erai din loess), era suficient sa te dezintegrezi (adica sa intri- pamant) si sa te reintegrezi la destinatie, din podea sau din ce se nimerea.
Si intr-o zi, creca miercuri, un copil din lumea de loess se gandi sa se duca la Dumnezeu. Si nu stiu cum s-a gandit el (copiii din lumea de loess fiind mai prostuti si grei de cap), c-a ajuns taman pe monitoru lu gavagai. Tare s-a mai minunat gavagai sa-l vada acolo, si-a-nceput chiar sa se teama, ca daca-l tragea de limba putea sa se dezintegreze. Da din fericire n-a fost nevoie sa se dezintegreze. Ca deindata ce l-a vazut pe gavagai, copilul a inceput a glasui:
- Draga Doamne, te rog, ajuta-ne.
- Hi? intreba gavagai ramanand cu ochii exoftalmici.
- Sunt un copil din lumea de loess, Doamne… Te rog, ajuta-ne…
- Pai cum as putea sa va ajut? intreba gavagai pe un ton plcitisit. (Din cate am vazut cu totii, gavagai nu prea se ingrijeste de soarta enoriasilor sai.)
- Te rog, Doamne… in lumea noastra, toate proiectele se fac praf si pulbere… Fa-le, Doamne, sa nu mai fie asa.
“Hm”, gandi gavagai. “Din treaba asta se poate sa iasa un text. Pot sa-i dau chiar conotatii politice, zicand ca proiectele din lumea de loess sunt ca ale primarului capitalei… Da nu, n-ar fi o idee buna. Orcum, un text tot ar putea sa iasa.”
- Bine, agrea gavagai. Am sa v-ajut.
Si zicand acestea, il lua pe copil de pe monitor cu un servetel umed si intra in covor si se reintegra in lumea din loess, unde gavagai se vazu nevoit sa-ncerce sa-si tina respiratia, ca aeru era si el tot din loess, numai ca ceva mai rarefiat.
Cand l-a vazut oamenii din loess pe gavagai, s-a strans ca la alta dihanie, ca el nu era din loess, ci din substanta lui divina. Si imparatu lumii din loess, o aratare cu bulgari de noroi in loc de ochi, facu o plecaciune adanca si trei piruete, de pe gavagai l-a pufnit si rasu.
- Marite gavagai, zise imparatu, iarta-l pe acest copil nemernic, ca n-a stiut ce face cand a venit sa-ti tulbure contemplatia.
- Stai fara grija, prafosul meu prieten, zise gavagai marinimos.
- Iti multumesc, divin protector, bunavointa ta e infinita.
- Ei, ia spune, care-i treaba? Cum pot sa v-ajut?
- Ajuta-ne, nemarginite, si da consistenta proiectelor noastre, ca-ndata ce le proiectam se starneste un vartej si le transforma-n praf si pulbere.
- Spune-mi, proteicule, cine-i Dumnezeul lumii voastre? Cine controleaza vanturile?
- Nimeni, inefabile. Tu esti singurul Dumnezeu care s-a milostivit sa ne viziteze.
“Hm,”, s-a gandit gavagai. “O lume virgina de colonizat. Foarte bun. Trebuie sa ma consult cu Pisicu, sa vedem ce facem”.
- Prea bine, alergogenul meu prieten, zise gavagai cu voce tare. Dar trebuie sa ma consult cu profetul meu, care-i un mare imblanzitor de vanturi.
Si-n uralele multimii-ngenunchiate, gavagai il chema pe Pisicu.
- Brrrrr, zise Pisicu dendata ce se reintegra de-a dreapta lu gavagai. Aici ar fi bun un aspirator.
La auzul cuvantului “aspirator”, multimea ingennchiata paru lovita de amoc. Iar amocul starni niste curenti de praf de mai mare dragul. Si gavagai si cu Pisicu se pusera pe stranutat.
- Hapciu… ia uite-i p-astia ce… ciu… zboara, zise Pisicu strangandu-si pleoapele.
- …ciu. Creca nu-i bine…hapciu… sa stranutam.
- (injura Pisicu si nu va spun cum).
- Hapciu, stranuta gavagai de se cutremura lumea, ca atunci cand facea concurs de stranutat cu Iuli in redactie la Imagoo.
Si, dup-acest cutremur, lumea de loess disparu ca prin farmec, ca loessul din spatiu disparu in spatiu si se prefacu in praf stelar. Si-n locu lumii de loess aparu o lume de piatra. Si oamenii de piatra venira si ingenunchiara in fata lu gavagai si-i facura repede-o statuie, ca sa-i multumeasca. Si la fel ca locuitorii unei planete din Douglas Adams, oamenii din lumea de piatra a-nceput sa fie convinsi ca universul a fost creat printr-un stranut. Si, bucurosi nevoie mare, a inceput sa se salute unii pe altii.
- Hapciu.
- Hapciu.
- Hapciu.
Si-am incalecat pe-o iapa netoata si v-am spus povestea toata.
— scris de gavagai