Poveste despre un agent mic si secret

A fost odata ca niciodata un agent mic si secret. Si agentul era mic pentru ca trebuia sa fie secret si era secret pentru ca era mic, iar propozitiile anterioare se prea poate sa spuna acelasi lucru.

Ceilalti agenti, care erau mai mari si mai putin secreti, il cam urau pe agentul nostru si incercau sa-l impuste sau sa-l ponegreasca ori de cate ori se ivea cate-o ocazie potrivita. Si ocaziile potrivite se iveau des, ca agentul mic si secretera si putin vicios si se ducea mereu la barul pentru agenti secreti, ca sa traga la masea. Mai demult agentul tragea la masele, dar agentii mai mari atata l-au lovit peste falci cu pumnii, c-a ajuns sa traga doar la masea.

Si intr-o seara, cand agentul mic si secret s-a dus sa traga la masea in suspomenita carciuma, s-a intamplat dupa cum urmeaza:

- Tiens tiens, zise un mare agent secret belgian, iar a venit l’Agent Orange.

- Nu credeam sa mai vina dupa seara trecuta,rase un roscovan din M6.

- Deh, zise un agent atat de secret ca mi-e si mila sa-i divulg identitatea, se pare ca nu i-a ajuns.

Agentul mic si secret nu lua in seama provocarile colegilor de breasla. Era o persoana foarte hotarata care, cand isi punea ceva in cap, si reusea, spre deosebire de imensa majoritate din care cu regret facem parte. De data asta, agentul mic si secret isi pusese in cap sa traga la masea, si nimic n-ar fi putut sa-i puna piedica pentru a-i intarzia atingerea telului. S-a apropiat hotarat de bar, s-a catarat ca o maimuta atomica pana la tejghea si, odata ajuns acolo, a zis ceva; numai ca ce-a zis e imposibil de raportat, ca agentul secret era asa de mic ca nici nu se-auzea cand vorbea.

Si cand toti agentii radea-n hohote zgomotoase de vanele eforturi ale agentului mic si secret care-si pierduse portavocea cu o seara-nainte de beat ce era, in carciuma intra un soldat beat din Legiunea Straina. Si soldatul scoase o bancnota din buzunar si se indrepta cu pasi sovaielnici spre bar. Si-ajuns acolo, soldatul ceru sa traga la masele si tranti cu putere palma pe tejghea si lipita de palma se gasea sa fie lipita bancnota, si cand barmanul incasa bancnota, sub ea se afla o pata. Si pata asta era tot ca mai ramasese din corpul si faptele agentului mic si secret.

— scris de gavagai