Ivan Ivanovici merge in excursie

Ivan Ivanovici avea o viata simpla si fara ganduri: mergea la slujba cu troleibuzul R, bea ceai, locuia in Minsk si nu pleca niciodata in excursie.
De fapt e aproape gresit sa spun ca nu pleca niciodata in excursie. Gandul ca ar putea pleca in excursie era cu totul strain de Ivan Ivanovici. Pentru el, excursiile erau facute de oamenii din filme. Si oamenii in filme faceau intotdeauna lucruri de necrezut si niciodata lucruri pe care le face orice om ca Ivan Ivanovici, de pilda sa se duca la baie de cateva ori pe zi.
- Cum merge, Ivan ivanovici? intreba Foma Feodorovici frecandu-si mainile multumit. Mergem in excursie?
Ivan Ivanovici tocmai iesea din baie si nu se astepta sa fie intrebat asa, asa ca fu foarte surprins. Cand era surprins, Ivan Ivanovici ramanea nemiscat. Apoi deschidea gura fara sa spuna nimic si holba ochii, intr-o expresie parca de uimire. Apoi, adica in cele din urma, reusea sa se reculeaga recitand in cap afluentii Volgai de la izvoare la varsare. Si dupa ce recita, reusea sa baiguie ceva.
- A a aaa ee ex excursie? baigui intrebator Ivan Ivanovici.
- Da, excursie, izbucni plin de entuziasm Foma Feodorovici. Mergem in excursie la Sotkie Selo. Vii?
- Pai, zise Ivan Ivanovici cautandu-si batista sa se stearga pe maini, vedeti dumneavoastra, Foma Feodorovici…
- Nici nu-ncape vorba. Vii si gata.
- Bine, zise Ivan ivanovici nestiind ca acel “bine” era un simptom al resemnarii sale.
- Plecam maine de dimineata, la 6, continua Foma Feodorovici fara sa ia seama la resemnarea lui Ivan Ivanovici si pompand inca un pic de efuziune in ton, cat sa furnizeze detaliile plecarii si sa anticipeze placerile excursiei.
“Auzi vorba”, incepu Ivan Ivanovici sa gandeasca in clipa in care Foma Feodorovici inchidea usa cu intentia nedeclarata de a-l anunta si pe Grisa Mihailovici de plecare. “Excursie… (pauza) Pai excursie imi trebuie mie? Ce sa fac eu in excursie? Auzi vorba, excursie…” Si se-ntoarse la cifrele sale.

***

Intr-un text, cand apare trei stelute (asteriste), autoru vrea sa sugereze ca a trecut un interval de timp, sau se schimba spatiul, sau e un interludiu; toate acestea sunt speta aici. Nu stiu de ce-am scris asta, ca pana si Ivan Ivanovici stia asemenea lucruri.

***

“Auzi vorba”, gandi Ivan Ivanovici in locuintasa proprietate personala, “excursie”. Isi stranse bagajele pe saltea si le aseza cu grija intr-un geamantan mic, pe care Ivan Ivanovici il numea “valijoara”. Inchise valijoara, o aseza frumos langa pat si incepu sa-si faca griji. “Hm”, gandi Ivan Ivanovici, “nu stiu ce-o sa mai iasa si din excursiaasta”
In mod cu totul exceptional, din excursia la Sotkie Selo a iesit le discours que voici:
- Deh, excursiile nu-s de mine. Mai bine le las oamenilor din filme.
- De ce spui asta? intreba aproape cu bucurie renumitul filosof Boran Viandovici.
(Cei doi vorbeau la telefon. Boran Viandovici nu ezita sa-l sune pe Ivan Ivanovici ori de cate ori se simtea intristat. Si chiar daca era mereu deprimat si dadea jumatate din salariu pe facturile de la Crna Gora Telecom, tot era convins ca merita.)
- Pai, zise Ivan Ivanovici, am stat toata excursia fara sa ma duc la baie.