Scrisoare de pe front pentru bunica

Bunica, inainte sa-l cunoasca pe bunicu, avea un pretendent. Si pretendentu se numea Mitzu. Si Mitzu a plecat pe front si de-acolo a scris o scrisoare pentru bunica. Si s-a dus la furier, si i-a dictat textu, iar furieru abatut la masina pe spatele unei poze cu Mitzu in costum de soldat.
Scrisorile de pe front e de doo feluri: unele e de la Muselim Selo, anuntand moartea ostasului, in vreme ce altele e de amor (ar mai fi si scrisorile de la soldati vii pentru parintii lor, numai ca astea nu merita tratate aici, fiind obiecte de studiu pentru blogurile samanatoriste).
Scrisorile de la Muselim Selo e o fictiune literara. In realitatea razboilui, nimeni nu statea sa scrie parintilor ca copiii lor a fost loviti de-o schija infipta-n inima. Parintii care spera sau se temea de asta, n-avea decat sa citeasca listele de morti din “Universul”.
Tragand linie si facand socoteala, ne mai ramane decat scrisorile de amor. Scrisorile de dragostede pefront se distinge printr-un formalism accentuat si pare-a fi mai degraba o adunatura de clisee agramaticoase. Ca sa ma credeti, iata ce scrie Mitzu:

Mariupol
De pe front
23 Septembrie 1942
Ca sa-ti aduci aminte atunci cand m-ai cunoscut si tot odata sa nu ma dai uitarii dupa cum nici eu nu te pot uita de felul cum mai stimat si te-am stimat cu toate ca acum sunt prea departe de tine, dar gandul imi este numai la Rica draga care este cu gandul alaturi de mine tot timpul.
Cu dragoste,
Mitzu”

Ok, hai sa numaram pana la catva si sa ne recapatam suflul si sa ne bucuram ca bunica l-a cunoscut pe bunicu, ca alfel ati fi fost privati de placerea de a-l fi citit pe gavagai (gavagai este deci contingent).
Nuitul Mitzu i-a mai trimis bunicii o poza pe 20 Aprilie 1943, cand era in Bucuresti, in fata unui cinematograf (rula un film care se termina cu “viata in infern”). Dedicatia, pe cat e de scurta, pe atat e de stupefianta, pentru ca Mitzu mai ca reuseste sa redundeze:

Cu toata dragostea
Ricei.
Cu drag
Mitzu”

Tot Mitzu ii mai trimisese bunicei o poza si in 1941: Mitzu era imbracat intr-un costum gri si cu dunguite subtiri; sacoul era la doua randuri, iar pantalonii era uriasi, sa zic ca era prea largi si prea lungi e un eufemism si n-am obiceiu. De sub guleru sacoului iesea un guler urias si alb de camasa, care nu era insotit si de obisnuitele maneci. Mitzu are paru sclipicios de briantina si sta pe un trotuar, in fata unei berarii. daca nu ma abuzez, beraria e in Calarasi. Pe spatele fotografiei, iata un text:

21 Aug 1941
I
Priveste acest portret
si cand vei fi la greu
Gandestete la prietenul tau

II
Priveste copia
Si nu uita originalul

II
O piedica in calea uitarii.

Ofer acest portret
Drei Tudorita
Cu prietenie
Mitzu”

PS Pe bunica n-o chema nici Rica, nici Tudorita, ci Teodora.
PPS Bunica l-a cunoscut pe bunicu in 1944 si l-a si uitat pe Mitzu.
PPPS Mariupol e o localitate din Crimeea. In momentul in care e datata scrisoarea de pe spatele pozei, Mariupol nu era pe front, ci era oras din crimeea sub administratie romaneasca; dupa asta, Mitzu n-a fost delocalizat la Stalingrad, cum am fost io tentat sa cred, ci chemat in Bucuresti, unde s-a dus la cabaret sa-si faca de cap cu santeozele.
PPPPS Bine c-a existat bunicu p lume.

— scris de gavagai